Mucul creionului meu, creion al sufletului de adolescent ce sălăşluieşte în acest trup ce se află într-o continuă schimbare, a lăsat primele urme, urme ce murdăresc albul imaculat al acestei foi cu câteva cuvinte, aparent banale. Dar nu sunt. Acest creion încearcă să vorbească despre Dumnezeu. Dar eu, cea care îl port îi spun mereu că nici el, nici măcar o duzină ca el, nu va reuşi să cuprindă puterea lui Dumnezeu, exact ca în pilda aceea când copilul nu putea cuprinde marea cu găletuşa. 

 

Cum aş putea să încep să scriu despre Cel care m-a lăsat să văd lumina fiecărei zi de până acum? Voi începe prin a spune că, aşa cum spune şi citatul lui Soren Kierkegaard, lucru minunat este că Dumnezeu a făcut lumea dintr-un nimic. Ce putem face noi dintr-un nimic? Un nimic mai mare. Mai mult de atât, noi, oamenii, am fost făcuţi din pământ. Noi, ca oameni, putem face din pământ o fiinţă? Nu... Doar vase, clădiri. Dar acestea nu au viaţă. E drept, Dumnezeu a făcut omul, însă acesta neascultând a căzut în păcat. Aici începe totul. Niciun om, în afară de Dumnezeu Însuşi nu este perfect. Ne naştem păcătoşi. Un păcat strămoşesc care se pierde odată cu Sfânta Taină a Botezului. Cum spuneam, omul nu este perfect. Ispitele ne înconjoară la tot pasul şi puţini dintre noi ştim să le facem faţă. Au fost, însă, oameni care le-au ţinut departe. Nu îi numim decât, simplu: SFINŢI. Sfinţii au fost oameni, ca şi noi, cum spuneam, dar oameni ce şi-au trăit trăit viaţa în curăţie, bineplăcând lui Dumnezeu. Prima "cunoştinţă" cu un Sfânt este tot la Sfânta Taină a Botezului, când pruncul primeşte, sau nu, un nume de Sfânt care îi va fi ocrotitor în cele ce vor urma. Apoi, continuând viaţa de creştin cunoasşte tot mai mulţi şi mai mulţi Sfinţi. Fiind din zona Moldovei, am auzit de multe ori la rugăciuni sau Sfinte Liturghii "Sfânta Parascheva de la Iaşi şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitori ai Moldovei noastre." Sfânta Parascheva de la Iaşi... Sfânta care ne ocroteşte pe noi, românii. Sfânta Parascheva... Mai exact, cine a fost Parascheva înainte de a fi Sfântă? 

 

De când eram mai mică (în jur de 10 ani) ştiam ce faptă minunată a făcut ceea ce era să devină Sfânta Parascheva, şi anume, şi-a dezbrăcat hainele scumpe dăruindu-le unui necăjit. De atunci mi-am dat seama ce înseamnă milostenia. Chiar aşa, ce e? În viziunea mea, aceasta este un porumbel alb, ce ne ridică sufletele din iubirea de argint, pentru că aşa cum spunea Sfântul Apostol Pavel, "iubitorii de argint sunt închinători la idoli". Tot de la Sfânta Parascheva am învăţat ce înseamnă perseverenţa, pentru că, în ciuda faptului că era bătută de părinţi pentru a nu-şi mai da hainele săracilor, ea continua să o facă, simţind că va primi, aşa cum se spune, înzecit. Şi iată că a primit. Datorită vieţii curate pe care a dus-o, astăzi sălăşluieşte "în corturile Sfinţilor", fiind ca o funie între noi, rugăciunile noastre şi Dumnezeu. Ne apropiem cu paşi repezi de praznicul Sfintei, prilej de pelerinaj şi rugăciune, alături de moaştele Sfintei Parascheva care colindă străzile Iaşului, binecuvântând pe toţi cei ce se roagă la ea.

 

"Bucură-te Sfântă Parascheva, mult folositoare!" 

 

Dumnezeu şi Sfânta Parascheva să ne păzească de rele şi de ispite. Amin!