De mult timp auzeam de la mama şi bunica mea, cum ele obişnuiau să meargă la Iaşi în fiecare an, de ziua Cuvioasei Parascheva, cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare. Acolo însă, ele mergeau cu cel puţin două zile înainte, căci venea multă lume, din toate colţurile ţării, care aştepta vreme îndelungată pentru a putea trece pentru a se închina şi atinge racla Cuvioasei.

"Cuvioasa te ajută, dar trebuie să vadă şi din partea ta puţin sacrificiu. Nu contează că stai multe ore, uneori prinzi chiar şi cozi timp de două zile... bucuria pe care o simţi în suflet când ajungi să atingi Cuvioasa este înmiită. Mai apoi, când te afli în greutăţi sau în deznădejde, dacă te rogi Cuvioasei, simţi binefacerile Ei", aşa îmi spunea bunica.

- Dar, mamă, tu când ai început să mergi la Cuvioasa?

- Draga mea, era cam în urmă cu şapte ani, chiar în anul în care tu ai păşit pe această lume. Şi, fiindcă auzisem de la bunica ta că ea merge şi se roagă Cuvioasei, m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să ajung şi eu la Iaşi, să-I pot mulţumi lui Dumnezeu pentru darul primit şi să mă pot ruga îndeaproape Cuvioasei, să creşti mare, sănătoasă, cu frică şi cu dragoste către Dumnezeu.

- Mamă, tare aş vrea să merg şi eu să mă închin Cuvioasei Parascheva!

- Fiica mea, poţi să mergi, însă trebuie să ştii că este nevoie de foarte multă credinţă şi răbdare. Eu cred că tatăl tău te-ar putea călăuzi.

- Tată, ce spui, îndrăznim să mergem?

- Bine, Magdalina, dar numai dacă promiţi că nu o să-ţi pierzi speranţa în a o atinge pe Cuvioasa şi a te închina Ei.

M-am pornit cu tata, cu bunica şi cu un grup de pelerini la ora 4 dimineaţa din Dorohoi, cu trenul. La ora 9 stăteam în apropierea Catedralei Mitropolitane din Iaşi, la o coadă ce se întindea de-a lungul a 50 de stâlpi.

Doar Cuvioasa a făcut ca eu şi tatăl meu să putem trece să ne închinăm în jurul orei 17, în timp ce bunica mea şi ceilalţi pelerini cu care venise ea au reuşit de-abia a doua zi la amiaza să atingă racla Cuvioasei.

Atunci însă când simţeam că nu mai puteam să stau în rând, în gând îmi spuneam "Cuvioasă Parascheva, mult folositoare, ajută-mă să mă închin ţie şi să te ating." Şi parcă rugăciunea mea se ridica spre cer şi se şi întorcea către pământ, căci îndată câţiva oameni îi spuneau tatălui meu: "Mergeţi cu fetiţa mai înainte!".

De atunci, de fiecare dată când îmi este greu sau cunosc pe cineva care are nevoie de ajutor rostesc: "Cuvioasă Parascheva, mult folositoare, ajută-mă şi te milostiveşte de mine! Amin."

Ne rugăm şi sperăm ca în anul care vine să reuşim să mergem cu întreaga familie la Iaşi pentru sărbătoarea Cuvioasei Parascheva.