Dangăt  de clopote și iz de tămâie! Mii de rugăciuni către Ocrotitoarea Moldovei. Cu ce cuvinte vom putea să lăudăm pe Cuvioasa noastră?

În trupul ei locuiește Duhul Sfânt. Ce taină să vezi asemănarea cu Dumnezeu cu proprii tăi ochi. Să vezi chipul Creatorului strălucind cu mare putere în chipul Sfintei. Faptele ei bune, credința ei neînfruntată și harul au ajuns la zenit în soarele Hristos. Acest lucru ne învață troparul său. Sfințenia Cuvioasei te cheamă acasă și îți spune că Dumnezeu îi cheamă pe toți la comuniunea în rugăciune prin strigarea: „Avva! Părinte!”(Romani 8,15). Peste veche Moldovă dragostea sfintei se revarsă din belșug.

Titlul acesta m-a făcut să mă gândesc la acatistul sfintei. După fiecare icos se zice: „Bucură-te, Sfânta Parascheva, mult folositoare!”. Acest Bucură-te este cel simțit de persoana care a ajuns la Dumnezeu, I-a deschis ușa Mântuitorului asemenea îndemnului: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul meu și va deschide, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.”(Apocalipsa 3,20). Este o regăsire cu omul bolnav de moarte, care a venit acasă, asemeni oii celei pierdute și drahmei pierdute, căci se spunea în acele pilde: „Bucurați-vă cu mine...”(Luca 15, 6; 15, 9) pentru momentul regăsirii sau în pilda fiului risipitor: „să ne veselim și să ne bucurăm” (Luca 15, 32) de prezența fiului venit din lume. Această bucurie au simțit-o și mironosițele femei, căci au auzit din glasul Mântuitorului: „Bucurați-vă!”, după Înviere.

Starea de bucurie trebuie să fie și viața noastră, căci din bucurie se revarsă multe: pacea, dragostea, zâmbetul, îmbrățișarea, ajutorul. Dar, de unde vom cere noi aceste lucruri, dacă nu de la Sfânta, care a ajuns la Izvorul bunătăților, Hristos. Ea a intrat în „bucuria Domnului” ca o slugă bună și credincioasă. Mă gândesc că și noi putem să o rugăm să ne învețe ce să facem ca să simțim și noi această  bucurie, să ne arate drumul, să ni-l ușureze când este anevoios, pentru a rămâne mângâiați alături de ea, într-o comuniune de mulțumire și de iubire.

La ce mă mai gândesc când aud acatistul este și multitudinea virtuților pe care le lăudăm. Dacă asculți atent, vei vedea cât folos duhovnicesc rămâne în interior. Starea de veghe și mucenicia luptelor cu gândurile din timpul rugăciunii, sugerate de Sfinții Părinți, sunt necesare mereu, căci aduc roade multe. Până și gândurile bune care îți vin trebuie să le îndepărtezi pentru a nu te îndepărta tu de la folosul rugăciunii. De aceea aduc înainte câteva expresii de laudă, de se pot numi astfel, cuprinse în icoase, neputând să le cuprind pe toate și lansând invitația de a le descoperi și singuri și, mai ales, de a le trăi în urmă privegherii.

Se aude Bucură-te, înțeleaptă fecioară, cinstitoarea fecioriei, mireasă duhovnicească și fecioară neîntinată. În acesată lume plină de pericole pentru tineri, plină de ispite care aduc în prim plan plăcerea oriunde privești, iată că Sfânta Parascheva ajută mult. Este și un îndemn de a o căuta și de a o ruga să ajute să se păstreze fecioria pentru toată viața pentru cei care își doresc acest lucru sau până în momentul căsătoriei pentru ceilalți. Nu este ușor, dar nici imposibil, mărturie stă sfințenia ce izvorăște din racla celei ce și-a păstrat curățenia trupului neîntinată pentru Hristos. Să sperăm că mai sunt tineri care tainic cer ajutor pentru menținerea fecioriei și își doresc să merite să pășească demni de a purta cununiile pe cap în fața sfântului altar.

Iată că și smerenia, cea mai înaltă virtute, este la ea acasă: Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei, îndreptătoarea mândriei, rod al pocăinței, trandafir neatins de viermele trufiei, smerenie înaltă, mântuirea cea smerită. Spun Părinți Bisericii că din smerenie nu mai ai unde să cazi. Smerenia deschide ușile raiului. Dar ce este această smerenie, dacă nu chiar exemplul Mântuitorului, Care S-a îmbrăcat cu trupul omenesc ca pe om să îl facă să fie îndumnezeit, hristofor și pnevmatofor, adică părtaș comuniunii de iubire din sânul Sfintei Treimi. Acest exemplu l-a urmat și Sfânta Parascheva. Smerenia înaltă a ei ne este de folos și nouă. Să plecăm capul de cele mai multe ori, să acceptăm voia lui Dumnezu în viața noastră, necazurile, să nu fim mândrii, să renunțăm la sinele nostru pentru cel al aproapelui, ne va ajuta chiar ea de o vom ruga, căci a știut să facă acest lucru și, cu siguranță, ne va ascultă dacă o vom ruga fierbinte și vom avea dorință de îndreptare.

Cred că din această smerenie a izvorât și dragostea sa către cei nevoiași. Răsună cuvintele: Bucură-te, miluitoarea săracilor, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe, ceea ce n-ai adunat averi pământești, izvorâtoare a milostivirii, îmbelșugarea de roade bune. Toată lumea știe că viața ei a fost încununată și pentru milosteniile pe care le dădea. Copiii și cei mari o au ca exemplu pentru că își dădea hainele ei cele scumpe săracilor și mergea acasă cu cele urâte, fapt ce atrăgea mânia părinților săi. Dar ea nu a ținut cont de acest lucru, căci dragostea ei a fost cu mult mai mare decât aceste vorbe. Cred că și de aceea atâția oamenii săraci vin și o caută. Printre atâtea refuzuri și mâini goale întinse în zadar, sfânta le zâmbește, îi mângâie și le oferă ajutorul ei, învățând să rabde această sărăcie. Ochii plini de lacrimi ale multor sărmani au udat racla, nădăjduind în mila pe care Dumnezeu o are când mijlocește un om devenit sfânt pentru că a avut grijă de acești „frați ai Mei, prea mici”, cum ne îndeamnă Mântuitorul Hristos să avem.

Tot astfel, din această lucrare izvorăsc și minunatele vindecări pe care le aduce credința oamenilor care cer, asemenea celor din evanghelii. Noi îi spunem sfintei: Bucură-te, mângâierea oamenilor, alinare de suferință, vindecătoarea de răni a trupurilor, leacul durerii, mâna vindecării, mântuirea de boli, înlesnirea slăbănogilor, tâmâduirea rănilor. Rănile noastre pot fi și sufletești și trupesti. Cele sufletești, odată vindecate, ne aduc pace și, pe chipul omului sănătos, înflorește bucuria. Dar, nu mai prejos, este și vindecarea celor trupești. Să simți mădularul tău plin de viață, să ai aceeași putere peste tot, să poți munci, să nu fii uitat în durerea ta, să nu fii o povară pentru ceilalți din jur sunt dorințe  care te fac să mergi să o rogi pe Cuvioasa Parascheva să te ajute să te ridici.

Ajutorul ei se simte dacă ai credință neclintită. În durerea ta nu vei fi uitat. Dovadă stau atâția oameni bolnavi care vin. Ori poartă boala singuri în trup și pot merge personal și se vindecă prin minune, ori sunt aduși în scaune cu rotile de familie, prieteni și se vindecă tot prin minunea credinței lor sau, ce este mai frumos, să vezi că se vindecă datorită credinței celor care i-au adus, asemenea slăbănogului care a fost vindecat de Mântuitorul, căci spune Evanghelia: „văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule!” (Matei 9, 2).

Un ajutor se simte și când mulțimea studenților începe sesiunea. Printre marea de cărți și informații prea stresante, într-un ungher al minții, apare o rugăciune către sfânta care a făcut de multe ori ca pixul să știe ce să scrie pe foaia de examen. Acest rugăciune se transformă în faptă, prin prezența la racla sfintei. După examen, rugăciune nu a fost în zadar. Ceea ce se spune: Bucură-te, luminarea celor nepricepuți, scăparea celor deznădeăjduiți, stea luminătoare, buna mea sfătuitoare, se simte în sufletul plin de nădejde în ajutorul ei. Drept consecință, studenții se întorc să-i mulțumescă și se bucură că ajutorul primit se poate repeta dacă există credință multă și muncă.

Ea a știut să lucreze cu tot ce a înconjurat-o. A fost atentă la toată viata ei și la tot ce se întâmplă. De aici reiese că știe să ajute pentru războiul nevăzut: Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc, contenire a patimilor, alinarea relelor cugetări, învingătoare a stăpânirii iadului, privighetoare neadormită. Vrăjmașul va fi mai slab dacă vom avea alături pe cea care s-a luptat cu el, care a purtat neputințele omenești, s-a luptat să le transforme în bucuria alături de Hristos.

În fața fenomenelor naturii (ploi puternice, secetă, invazii de insecte) ea a mijlocit către Dumnezeu pentru noi, făcând să alunge norii și să apară un soare luminos sau să se pogoare ploaie mângâietoare peste pământul însetat: Bucură-te, risipitoare de furtuni, stârpitoarea insectelor, risipitoare de grindină, aducătoare de ploi mănoase, veselitoarea plugarilor.

Nu se poate uita nici marele pelerinaj din preajma hramului. Atunci mii de pelerini vin și se închină cu evlavie la Sfânta Cuviosă Paracheva. Dacă stai să vezi răbdarea și credința lor, te împărtășești și tu de ele și simți bucurii nenumărate.

Nu vom putea să o lăudăm cu vrednicie pe cinstita Parascheva. Folosul ei s-a simțit de-a lungul istoriei. Ea și-a pus amprenta asupra timpului, transformându-l în veșnicie plină de vindecări, bucurii, ocrotiri și mângâiere sfântă. Este o binecuvântare de la Dumnezeu să avem împodobit pământul nostru cu moaștele sfintei.

Mult folositoare este ea. În marea tulbure a acestei vieți, ea adună pe toți credincioșii să aducă lauda lui Dumnezeu. Uniți în cugete, plini de rugăciune sfântă, oamenii vor gusta din Împărăția cerurilor încă de pe pământ. Apropierea de sfințenie, aduce sfințenie, de vindecare, aduce vindecare, de bunătate, aduce bunătate, de înțelepciune, aduce înțelepciune. Apropierea de Hristos, îl aduce pe Hristos în interiorul nostru. Sfânta prin virtuțile vieții sale a pictat icoana Mântuitorului, după cum spunea Sfântul Grigore de Nyssa: „Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieți: sufletul este pânza, virtuțile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să Îl pictăm.”. Dacă ne vom dori mult, vom putea face și noi acest lucru.