Un părinte mi-a povestit următoarea minune, care are puțin umor în ea.

Era o fată care dorea să se căsătorească, dar nu-și găsea partea. Spunându-i bunicii ei, aceasta i-a dat o icoană cu Sfântul Apostol Anania și i-a zis: „Ia această icoană și să te rogi 40 de zile la sfântul acesta, dar să știi că sfântul acesta este cam glumeț și mai face câteodată și unele minuni hazlii”.

Luând fata icoana, s-adus acasă, a aprins o candelă în fața icoanei și s-a pus pe rugăciune și post. Când s-au împlinit cele 40 de zile, fata fiind supărată că nu i s-a îndeplinit dorința, a zis supărată către sfânt: „M-am rugat atâta timp și nu ai vrut să mă asculți, de acum nu mai am nevoie de tine!”. Zicând acestea, a luat icoana și a aruncat-o pe fereastră, fără să se uite unde a căzut. După puțin timp, aude pe cineva bătând la ușă. Când a deschis, a văzut un tânăr cu capul spart și fiind plin de sânge pe față. „Mă iertați de deranj, a zis el, dar mi-a căzut această icoană în cap și văzând că a căzut de la geamul dumneavoastră, v-am adus-o înapoi”.

Atunci fata, cerându-și iertare, l-a rugat să intre să se spele și să-i bandajeze rana. După ce l-a îngrijit, l-a întrebat cum îl chemă și tânărul a zis că Anania. Fata l-a rugat să treacă și în ziua următoare, ca să-i schimbe bandajul. Și așa, trecând tânărul de mai multe ori, s-au împrietenit, iar apoi, după scurt timp, s-au căsătorit.

Sfântul a făcut minunea, dar în felul în care a spus bunica ei.

(Monahul Pimen Vlad, Povestiri duhovnicești, Editura Axa, 2010, pp. 58-59)