Ce legătură poate fi între un sfânt al Bisericii și meseria de cârciumar? Aparent, niciuna. Însă, calendarul creștin păstrează în ziua de 7 iunie amintirea unui episcop din Asia Mică care, în viața de zi cu zi, era cârciumar. Episcopul Teodot al Ancirei, viitorul Sfânt, avea o casă de oaspeți în care oferea loc de odihnă și masă pentru drumeți. Din munca sa ajuta pe cei aflați în nevoie, fără să fie știut de nimeni. Toți cei din cetate îl știau drept cârciumar dar, în taină, Teodot avea o misiune sfântă – aduna trupurile mucenicilor de la locul execuțiilor și le îngropa pe cheltuiala sa.

Cârciumarul prefăcut „făcea multă neguţătorie duhovnicească, câştigând lui Dumnezeu multe suflete pentru că, sub chipul de cârciumar, lucra apostoleşte în taină, iar prin învăţăturile şi sfătuirile sale de Dumnezeu insuflate, aducea pe mulți la Biserica lui Hristos, iar pe cei păcătoşi îi povăţuia la pocăinţă. El avea şi darul tămăduirii căci, prin punerea mâinilor şi prin rugăciune, tămăduia toate bolile trupeşti cele netămăduite între oameni; iar prin cuvântul cel mântuitor de suflete vindeca rănile cele sufleteşti”, așa cum amintește viața sa consemnată în istorie.