Trăind în vremea împăraților păgâni Dioclețian și Maximian, Sfântul Teodot lua în taină trupurile mucenicilor uciși și le îngropa cu cinste. Deși era căsătorit, pornise război împotriva poftelor trupești și reușea să îi povățuiască pe mulți spre curăție.

Prefăcându-se că duce viață de cârciumar, profita de aceasta ca să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu și reușea să îi convertească pe mulți la dreapta credință. Mai mult, avea darul tămăduirii, așa că îi vindeca pe mulți de suferințe grele. A sfârșit de sabie, pe când voia să le scoată din apă pe cele șapte fecioare înecate în iezer.