Să nu coboare nici spre robie pe Duhul, auzind că lucrează toate cele ale lui Dumnezeu după cum voieşte! Şi iarăşi: „Domnul este Duhul. Iar unde este Duhul Domnului, acolo e libertate" (II Cor. 3,17). De fapt, dacă spune că nu Dumnezeirea sălăşluieşte în noi prin Duhul Care Se sălăşluieşte, atunci când spune Ioan: „Întru aceasta cunoaştem că este în noi, din Duhul pe Care ni L-a dat" (I In 3, 24), pierde toată nădejdea. Căci, dacă nu e Dumnezeu în noi, nici viaţa, nici bunurile veşnice nu le vom ajunge. Dar spune iarăşi Pavel: „Nu ştiţi că sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" (I Cor. 3, 16), şi iarăşi: „Trupurile voastre sunt templu al Sfântului Duh din voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu" (I Cor. 6, 19). Și zidirea are nevoie de descoperire spre a vedea cele ale lui Dumnezeu; iar Duhul le descoperă. „Nouă, zice, Dumnezeu ne-a descoperit prin Duhul Lui" (I Cor. 2, 10). Şi pentru noi cercetează, că în El facem cercetarea: „Duhul, zice, cercetează şi adâncurile lui Dumnezeu" (I Cor. 2, 10), dar de la Sine cunoaşte, ca şi duhul nostru. „Căci, zice, cine dintre oameni a cunoscut cele ale omului decât duhul din el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut decât Duhul lui Dumnezeu" (I Cor. 2, 11). Şi Dumnezeu face viu, căci spune Pavel: „Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Care pe toate le face vii" (I Tim. 6, 13), iar Hristos dă viaţă, zicând: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le dau viaţă veşnică" (In 10, 27-28). 

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii inedite, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 41)