În vremea împăratului bizantin Constantin cel Nou, mulțimea din Sciția, prin ordinul său, a pornit spre Răsărit. Cândva a ajuns în Trapezunt.

În această mulțime era și un om legat cu lanțuri, pentru că avea înlăuntrul său o întreagă legiune de duhuri rele. Ceilalți sciți îl supravegheau zi și noapte, de frică, nu cumva demonii să-l arunce în foc și să-l ardă, sau să-l înece, sau să-l arunce într-o oarecare prăpastie.

Înainte de a fi demonizat, scitul acesta de tânăr făcea totul pe placul demonilor și trăia o viață desfrânată. Odată însă a făcut și o nelegiuire înfricoșătoare. În capitală, când a mers împreună cu alți prieteni de-ai săi, a vizitat o biserică. Acolo, deși era nebotezat și necurat, a îndrăznit să se apropie de Sfântul Potir în timpul Sfintei Împărtășanii și să se cuminece! În acel moment însă a fost predat cruzilor demoni care au început de atunci să-l chinuie cu necruțare. Într-o astfel de situație a ajuns în Trapezunt.

Tovarășii săi, auzind despre multele minuni ale Sfântului Mucenic Evghenie, l-au adus la biserica sa. Între timp, legiunea satanică l-a făcut să se sfâșie de durere și să spumege.

‒ Cum ai îndrăznit, îl înspăimântau demonii, să-L primești pe Hristos, deși ești de-al nostru? Te vom face să pieri în cel mai aspru mod! Nimeni nu te va salva din mâinile noastre!

Însă în timp ce demonii ticăloși se lăudau și-l amenințau, ce face grabnicul ajutător al oamenilor, vrednicul Evghenie? Roagă pe Bunul Dumnezeu să aibă milă de creația Sa și să-l scape din tirania satanei. Și, prin rugămințele sale, Se îndură Atotmilostivul Dumnezeu. În timp ce îl țineau pe demonizat în fața Sfintelor Moaște ale Sfântului, acesta a intrat în extaz. I s-a părut că-L vede pe Hristos cum coboară din cer în interiorul bisericii. Acolo, după ce i-a amintit faptele sale nelegiuite pe care le făcuse de tânăr, a început să-l cerceteze exigent.

‒ Cu toate acele nelegiuri ale tale, a spus Domnul, M-ai întristat foarte tare. Nu ești vrednic de milă, însă, pentru rugămințile iubitului Meu Evghenie, te voi milui.

Și întorcându-se către Sfânt, care stătea alături de El în rugăciune, a continuat:

‒ Vindecă-l, Evghenie, de vreme ce a alergat la ajutorul tău.

Îndată Iisus Hristos a dispărut. Sfântul i-a spus atunci demonizatului:

‒ Această suferință ți s-a îngăduit deoarece te-ai împărtășit cu Preacuratele Taine, deși erai nebotezat și cufundat în păcate.

Scitul și-a revenit din extaz. A văzut atunci, perceptibil chiar, cum iese foc din Sfintele Moaște, intră în gura lui și îi arde cu totul – așa i s-a părut – măruntaiele sale.

Toți care erau aproape au putut să vadă cu ochii lor puterea Sfântului Evghenie care-i chinuia și-i pedepsea pe demoni, alungându-i cu forța din sărmanul om. Spumega, transpira și suferea scitul, până când a fost eliberat cu totul de duhurile necurate.

Apoi, liniștindu-se și nemaifiind deranjat de demoni, a fost dezgustat de vechea lui viață și nu a încetat niciodată să-i mulțumească minunatului martir care l-a ajutat.