Un bărbat din Thracia suferea de o boală a palmei mâinii stângi. În acea parte unde apar bătături la palmele lucrătorilor lui i-au apărut pe neaşteptate patru umflături tari. Omul a suferit de această boală opt ani, fără să afle leac. A auzit de minunile Sfântului Grigorie Palama, dar curând avea să fie el însuşi martor. Deci s-a hotărât să meargă la mormântul Sfântului împreună cu alţi rugători. 

După ce s-a închinat Sfântului, a rămas lângă mormânt şi şi-a pus mâna stângă pe piatra mormântului. Apoi, zărind icoana dumnezeiescului ierarh, a început să-i vorbească Sfântului în chipul cel mai prietenesc, ca şi cum Sfântul Grigorie ar fi fost viu în faţa lui. Când a ajuns acasă se înnopta, aşa că a hotărât să se odihnească. Deci cugetând la cererile sale înaintea Sfântului şi la amintirile despre el, omul a adormit.

Dimineaţa, pe când se spăla, vrând să-şi ridice mâna stângă, a văzut că boala pierise. „O, Hristoase, cât de minunate sunt minunile tale!...” 

Văzând că nu mai rămăsese nici urmă de boală, a spus slujnicii să aducă o lumânare, s-o aprindă în cinstea Sfântului. Apoi şi-a chemat soţia ca să-i arate minunea, ca şi tuturor celor de faţă. Plini de bucurie, toţi dădeau mulţumită lui Dumnezeu şi Sfântului Grigorie, slujitorul Lui.

(Viaţa şi nevoinţele celui între Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, tradusă de Constantin Făgeţan, Editura Egumeniţa, Galaţi, pp. 126-127)