Foloseşte te de citire: nu de ceea care ar face din tine învăţat, ci de cea care ţi omoară patimile şi-ţi arată calea scurtă care duce la Dumnezeu, care te înalţă repede… spre lucrarea luminoasă pe care o urmăreşte vieţuirea ta singuratică.

E vorba de citiri care nu se exprimă în chip confuz sărind de la una la alta şi care nu introduce lucruri vătămătoare care să tulbure meditarea ta duhovnicească la cele de dincolo de lume. Nu citi nici ceea ce este exprimat oricum, nici ceea ce se adresează fără deosebire, atât ţie, cât şi tuturor oamenilor, nici ceea ce învaţă deopotrivă pe toţi, nici ceea ce te-ar face să deprinzi arta disputei orale, ori cea a înţelepciunii lumeşti, nici ceea ce te informează despre treburile şi controversele ce au avut loc în Biserică, sau despre legile şi treburile regilor, despre biruinţele şi faptele lor, nici opera polemice sau apărări şi respingeri de o parte şi de alta.

Toate acestea şi cele asemănătoare acestora să le lăsăm celor sănătoşi. Iar noi, cei bolnavi, să ne folosim de leacuri şi de ce a fost cules şi strâns pentru tămăduirea patimilor noastre; vieţile sfinţilor de odinioară, şi a celor care au vieţuit singuratic mai presus de lume, relatările descoperirilor şi învăţăturilor pe care le-au primit de la Dumnezeu despre rânduiala acestei vieţuiri, despre patimile şi luptele pe care le-au dus spre povăţuirea lor şi a celor ce umblă pe urmele lor, şi despre biruinţele şi înfrângerile de tot felul, despre căderile şi ridicările pe care le-au îndurat.

Extras din Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viaţa duhului, taine dumnezeieşti, pronie şi judecată, Deisis, Sibiu, 2003.