Născut la Ierusalim pe vremea lui Dioclețian, Sfântul Procopie a fost făcut duce al Alexandriei, cu porunca de a-i chinui pe creștini. Dar în drum spre Alexandria i s-a arătat semnul Sfintei Cruci pe cer și s-a auzit glas, Mântuitorul spunându-i că El este Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Procopie s-a întors la Ierusalim, iar mama lui, fiind închinătoare la idoli, a vrut să îi dea să mănânce din cele jertfite zeilor.

Sfântul și-a mărturisit credința în Dumnezeu și a fost pârât chiar de către mama lui împăratului, fiind supus la multe chinuri. Dar el era tot mai puternic și cu rugăciunile lui a dărâmat capiștile idolești. Văzând minunea, atât mama lui, cât și femeile și ostașii care erau acolo au crezut în Hristos și au pierit uciși. Iar Sfântul Procopie, după alte chinuri îndurate, a fost omorât cu sabia.