Trăind în secolul al III-lea, pe vremea împăratului păgân Dioclețian, Sfinții Mucenici Agapie, Timolau, cei doi Dionisie, Romil, Plisie și cei doi Alexandru erau din diferite locuri, dar au pătimit toți în Cezareea Palestinei, fiind chinuiți de ighemonul Urban. Nevoind să se lepede de Dumnezeu și să se închine idolilor, și-au legat singuri mâinile la spate și au strigat înaintea tuturor „Suntem creștini”, arătând în acest fel că sunt gata să pătimească de bună voie.

Ighemonul, văzându-i atât de tineri, nu i-a condamnat imediat la moarte, ci i-a închis vreme de câteva zile, încercând să îi ademenească să devină păgâni. Cum nu a reușit, în final i-a condamnat la tăiere, sufletele mucenicilor mergând în Împărăția cea veșnică spre care priviseră de la bun început.