Copilul predicator

Atunci când a învăţat să spună Psalmul 50, Anastasie obişnuia să repete apăsat stihul: „Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale", arătându-şi parcă astfel chemarea timpurie spre a fi învăţător al Bisericii.
La vârsta de şapte ani tăia şi cosea foi de hârtie, închipuind o carte unde voia „să scrie cuvintele Domnului"! Chemarea sufletului său de copil se vădea şi în obiceiul de a se urca pe scaune ca să predice cuvântul Domnului Dumnezeu, de parcă s-ar fi aflat la amvon. Era dăruit cu o memorie atât de cuprinzătoare, încât ţinea minte tot ce auzea la biserică şi povestea celor de acasă.
Şcoala primară şi următoarele trei clase le-a terminat la Silivria. Dar, dat fiind că dorul de studiu întrecea cu mult posibilităţile  părinţilor săraci, a fost nevoit să plece la vârsta de 14 ani la Constantinopol să-şi caute de lucru. A intrat vânzător la o magazie. Putea astfel şi să studieze, şi să-şi ajute familia. Dragostea de carte şi dorinţa de a fi folositor creştinilor l-au făcut să adune pasaje din Scripturi şi din Sfinţii Părinţi, dar şi din filosofii greci ai antichităţii, cugetări şi cuvinte pline de înţelepciune ce i-au părut a fi de folos pentru suflet. Mai târziu a editat în două volume această antologie scrisă pe foiţe de hârtie, care a fost prima sa carte.

„Cel mai drag dintre arhierei şi cel dintâi între clerici”

La vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie se retrage în insula Hios, ca învăţător, timp de şapte ani. În 1873 este primit ca frate la Mănăstirea „Nea Moni", primind în 1877, când este hirotonit diacon, numele de Nectarie. În 1881 îşi obţine diploma de bacalaureat. Devine licenţiat al Facultăţii de Teologie din Atena, în 1886, întreţinându-se în şcoală din bursa pe care o căpătase. La 23 martie 1886 este hirotonit preot, în Catedrala Sfântului Sava, iar în august este ridicat la treapta de arhimandrit. I se încredinţează şi slujirea de predicator şi secretar al Patriarhiei. Mai târziu este trimis la Cairo, unde este numit consilier patriarhal.
În 1889, părintele Nectarie este hirotonit episcop, având funcţia de consilier patriarhal şi slujitor la Biserica „Sf. Nicolae" din Cairo (Egipt), unde dobândeşte bogate roade, atât în plan pastoral, cât şi admi-nistrativ.
Defăimat de oameni invidioşi, Sf. Nectarie este silit să se întoarcă în Grecia, lăsând în urmă credincioşi atât de îndureraţi încât, într-o scrisoare semnată de 900 dintre ei, aceştia scriau că „ne pleacă cel mai drag dintre arhierei şi cel dintâi între clerici".

A curăţat singur toaletele şcolii unde era director

În 1890, Sf. Nectarie este angajat ca preot predicator al Mitropoliei de Evia. Deşi primit cu răceală, câştigă repede încrederea credincioşilor, dar şi a autorităţilor bisericeşti care, în 1893, îi încredinţează conducerea Seminarului Teologic Rizareion din Atena. Ca director al seminarului, Sfântul Nectarie avea să schimbe profund concepţia profesorilor despre modul în care trebuie educaţi elevii teologi. Ca un bun păstor, îi învăţa pe toţi să îşi raporteze faptele şi iniţiativele la Mântuitorul Hristos. De exemplu, o bătaie între elevi s-a finalizat nu prin pedepsirea vinovaţilor, ci prin aceea că sfântul le-a adus la cunoştinţă faptul că va posti trei zile pentru ei. De atunci toţi se fereau să-l mai supere, cât de puţin. Puterea exemplului personal, blândeţea şi viaţa sa sfântă au dus la schimbarea inimilor tuturor, elevi şi profesori deopotrivă.
A rămas consemnată încă o întâmplare care vădeşte cât de mare era dragostea sa faţă de Dumnezeu şi de oameni. Deşi director, a curăţat singur toaletele şcolii. Sfântul s-a gândit că, dacă îngrijitorul este bolnav, va fi înlocuit şi îşi va pierde pâinea. Din iubire pentru aproapele, la cei 53 de ani ai săi şi cu toate ocupaţiile sale istovitoare, neţinând seama că era un arhiereu strălucit şi că avea o poziţie importantă, în fiecare zi, până la revenirea îngrijitorului, dimineaţa lua mătura şi buretele şi curăţa totul.

Făcător de minuni încă din timpul vieţii

Pensionat în 1908 din învăţământ, Sfântul Nectarie se retrage în insula Eghina, urmându-şi fiicele duhovniceşti, care încă din 1904 primiseră binecuvântarea duhovnicului pentru a reînfiinţa aici o mănăstire cu hramul „Sf. Treime". Părintele a participat la acest nou început cu tot sufletul. A muncit el însuşi, cot la cot cu zidarii, la ridicarea mănăstirii, fără să slăbească însă lucrarea rugăciunii. Toţi simţeau purtarea de grijă a lui Dumnezeu acoperindu-i pe cei care îl ascultau pe smeritul arhiereu Nectarie, de aceea obştea monahală a sporit, iar mănăstirea a fost ridicată repede.                ,
Sfântul Nectarie s-a învrednicit de la Dumnezeu, încă din timpul vieţii, cu facerea de minuni. Există nenumărate „semne" ale vindecărilor de boli şi ale suferinţelor socotite cu neputinţă de tămăduit pe care Sfântul Ierarh Nectarie le-a săvârşit, minuni consemnate în mai multe volume despre. Viaţa Sfântului Nectarie. Slăbănogi şi paralitici ridicaţi din patul lor, apariţii ale Sfântului „în trezie şi în somn", scăparea oamenilor de la dezastre naturale, vindecarea unor boli incurabile sunt doar câteva dintre minunile pe care Sfântul Nectarie le-a săvârşit.
După 12 ani, Sfântul Nectarie a trecut la cele veşnice, în 8 noiembrie 1920, fiind plâns de mulţime mare de călugări şi credincioşi. Cuviosul a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol în ziua de 20 aprilie 1961, cu data de prăznuire 9 noiembrie. Moaştele sale sunt depuse spre închinare în Mănăstirea „Sfânta Treime" din insula Eghina.

“Sfântul Nectarie, medicul fără de arginţi, intrase de gardă”

Din ce în ce mai mulţi credincioşi sunt convinşi de binefacerile pe care le prmesc de la Dumnezeu prin mijlocirea Sf. Nectarie. Multe dintre minunile pe care Sfântul le-a făcut au fost consemnate şi, pentru faptul că ele privesc mai ales rezolvarea unor situaţii medicale dificile, Sf. Nectarie a fost supranumit Taumaturgul, adică vindecătorul de boli. Una dintre aceste mărturii impresionante aparţine uneia dintre maicile Mănăstirii „Bunavestire" din Patmos. Aceasta a început să aibă grave probleme de sănătate. În câteva luni, acestea s-au accentuat şi mai tare. Cu binecuvântarea maicii stareţe şi însoţită de una dintre maici, a fost internată la spitalul de boli canceroase „Sfântul Sava" din Atena. Era în luna iunie a anului 1996.
După analize minuţioase, chirurgul Gheorghios Frankakis a dat diagnosticul: formă avansată de cancer uterin. Fără să-i spună pacientei tot adevărul, i-a dat doar de înţeles că are de trecut printr-o operaţie foarte complicată. Întâmplarea făcea însă, că maica respectivă fusese în viaţa civilă, asistentă medicală. Nu i-a fost deci greu să înţeleagă adevărul, mai ales că aruncându-şi privirea pe caietul de diagnostic, uitat  într-o zi de asistenta şefă pe masă, a avut imaginea completă a situaţiei în care se găsea. S-a întristat foarte tare, dar nu a căzut în deznădejde. A început să se roage fierbinte la Sfântul Nectarie Taumaturgul, în acelaşi timp, a cerut şi de la duhovnicul ei, fericitul întru pomenire părinte Amfilohie Makris, ca unul ce avea mare trecere în faţa sfântului, deoarece fusese unul dintre ucenicii săi, să se roage şi dânsul pentru sănătatea ei.
Totodată, la mănăstire, rugăciunile băteau cu putere la porţile cerului. Duhovnicul, maica stareţă şi toate maicile făceau în continuu privegheri, acatiste şi paraclise spre ajutorarea maicii bolnave. Acestea, sunt cheile cu care se poate descuia cerul.
După rezultatul pozitiv al biopsiei, cu toate că se simţea atât de rău, maica începuse să simtă că totuşi ceva urma să se schimbe. Şi într-adevăr, medicul fără de arginţi, Sfântul Nectarie, intrase de gardă. Maica îi simţea pretutindeni prezenţa binefăcătoare. O pace şi o linişte îi umpluse inexplicabil inima. Simţea că totul va decurge bine. Avea senzaţia că lua Sfânta împărtăşanie în fiecare zi. La un moment dat, doctorul i-a spus: „Soră, uite cum stau lucrurile. Situaţia este foarte gravă. Va trebui să faci tratament cu radiaţii şi apoi chimioterapie. După aceea te vom opera". Cu o zi înaintea operaţiei, duhovnicul Mănăstirii Bunavestire s-a dus şi la stareţul Nectarie Vitalis, rugându-l şi pe acesta să mijlocească pentru însănătoşirea călugăriţei grav bolnave. Acesta i-a dat u-ei sfinţit de la candela ce ardea la icoana Sfântului Nectarie, zicându-i să meargă şi să o însemneze pe cea aflată în suferinţă cu semnul Sfintei Cruci. Apoi a înălţat şi el împreună cu toată obştea rugăciuni fierbinţi pentru vindecarea bolnavei.
A doua zi de dimineaţă, maica a fost dusă la sala de operaţie. Se ruga neîncetat şi simţea în preajma ei prezenţa Sfântului Nectarie. După operaţie, care a durat mai multe ore, i s-a făcut din nou biopsia. Rezultatul: negativ...! Se vindecase deci, nu mai avea cancer!
Doctorul nu-şi putea crede ochilor. Repeta mereu: „Aici s-a rostit multă rugăciune...! A avut loc o mare minune...!". Acelaşi lucru i l-a spus şi maicii, după ce s-a trezit din anestezie.
La opt zile au ieşit şi ultimele rezultate ale biopsiei generale. Cancerul se vindecase total. La mănăstire se făceau de acum slujbe de mulţumire către Dumnezeu Cel în Treime; către toţi Sfinţii Bisericii, încununaţi de Taumaturgul Sfânt Nectarie.

La piatra de mormânt a Sfântului Nectarie cei credincioşi aud bătăile inimii

Cinstitul cap şi majoritatea fragmentelor din sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina se păstrează în două racle de argint în paraclisul Mănăstirii „Sf. Treime" din insula Eghina. Aici vieţuiesc în prezent 14 monahii povăţuite pe calea urcuşului duhovnicesc de maica stareţă Teodosia. La mănăstirea întemeiată din binecuvântarea Sfântului Nectarie Taumaturgul în anul 1904, Sfânta Liturghie se slujeşte zilnic. La piatra de mormânt a Sfântului se spune că cei puternic credincioşi
aud sunete care seamănă cu bătăile unei inimi.
Pelerinul care vizitează mănăstirea „Sf. Treime" din Eghina nu poate pleca fără a se reculege câteva momente în camera Sfântului Nectarie. Aici pelerinul se poate închina icoanei Maicii Domnului înaintea căreia se ruga Cuviosul, poate vedea biroul, biblioteca şi alte lucruri care au aparţinut Sfântului. De asemenea, pot fi văzute fotografii cu Sfântul Nectarie şi alte personaje ale căror destin a fost schimbat odată cu întâlnirea Taumaturgului.

Troparul Sfântului Nectarie din Eghina

„Pe cel născut în Silivria şi ocrotitorul Eghinei, pe cel ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pe un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate tămăduiri celor ce strigă cu evlavie: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit! Slavă Celui ce minunat te-a arătat! Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor
tămăduiri!" (Troparul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina)

Casa Sfântului Nectarie din cartierul ieşean Alexandru cel Bun

Moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul, care au sosit aseară în Iaşi, însoţite de o delegaţie condusă de IPS Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina, vor fi depuse duminică, 15 octombrie, în Biserica „Sfântul Nectarie" din Iaşi, după ce în prealabil ele vor fi aşezate spre închinare două zile la Catedrala mitropolitană, alături de racla Sfintei Cuvioase Parascheva. Evlavia arătată Sfântului Nectarie de către credincioşii ieşeni s-a manifestat prin construirea uneia dintre cele mai mari biserici de parohie din ţară, în cartierul Alexandru cel Bun, care e închinată Sfântului Nectarie. Comunitatea ortodoxă din zonă, în frunte cu preotul paroh al bisericii, Petrică Lehaci, au demarat lucrările de construcţie a sfântului lăcaş în anul 2000, după cinci ani în care s-a lucrat la proiect. Acum, biserica are o înfăţişare impresionantă. Cu binecuvântarea IPS Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina, comunitatea din cartierul Alexandru cel Bun se va putea bucura de binecuvântarea Sfântului Nectarie Taumaturgul, un fragment din moaştele sale urmând a rămâne în parohie. (Lucian Apopei)

“Sfântul Nectarie a fost unchiul bunicului meu”

Nea Kallikratia este o localitate situată la aproximativ 40 de kilometri est de Tesalonic. Acest oraş îşi are începuturile în anul 1924, când grecii din Kallikratia veche (de lângă Constantinopol, astăzi Istanbul) s-au stabilit aici în condiţiile schimbului de populaţie realizat între Grecia şi Turcia. Atunci, peste un milion de greci din Asia Mică au părăsit ţinuturile natale pentru a se refugia în Grecia. La rândul lor, turcii din ţara elenă s-au deplasat în locurile abandonate, pe teritoriul Turciei actuale.
întemeietorii localităţii Nea Kallikratia au adus aici, pe lângă tradiţiile lor, şi evlavia faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva, care a adormit întru Domnul în Kallikratia veche. În biserica parohiei (închinată Sfintei Cuvioase Parascheva) se păstrează icoane şi obiecte de cult provenite din „patria neuitată". Aici, legătura duhovnicească dintre Sfânta Parascheva şi Sfântul Nectarie patronează întreaga viaţă a comunităţii.
Proprietar al unei staţii de benzină situată la o margine a Kallikratiei, domnul Agathos Kefala a acceptat cu bucurie să fie interlocutor într-un interviu -  acordat pentru credincioşii români:

Intrând în această staţie de benzină, observ în centrul icoanelor pe Sfânta Parascheva şi pe Sfântul Nectarie. De ce atâta atenţie acordată acestora?

Sfântul Nectarie a fost unchiul bunicului meu, Agathos, adică fratele tatălui bunicului meu. Avem un grad de rudenie foarte apropiat cu Sfântul Nectarie.

De unde cunoaşteţi datele din viaţa Sfântului?

Le-am găsit în diferite cărţi. Sigur, noi am aflat târziu că el este considerat sfânt, prin anii '63-'65. Noi eram mici, bunicii erau bătrâni, nu citeau ziarele. Am aflat de la alţii. Mai apoi, când a venit aici maica stareţă Nectaria, l-a luat pe bunicul meu Agathos, pe un unchi care este încă în viaţă şi pe alte rude şi au mers la un notar ca să întocmească nişte acte pentru a nu fi mutate moaştele Sfântului Nectarie de la mănăstirea sa din Eghina.

Au mers atunci în Eghina şi alte rude, din alte locuri, sau doar din Kallikratia?

Au mers şi alţii. Există rude şi în Atena. Aici în Kallikratia încă mai trăiesc două rude în vârstă de 86 şi, respectiv 77 de ani. Noi, ceilalţi, suntem din generaţia următoare, a anilor '50.

Cum de vă aflaţi în Nea Kallikratia?

Aici au venit demult strămoşii noştri, din vechea Kallikratia, de lângă Constantinopol. Tatăl meu, Dimitrie, s-a născut acolo. Când a fost adus aici, el era mic copil. Fratele lui, Spiros s-a născut aici.

Această legătură între Sfânta Parascheva şi Sfântul Nectarie se datorează şi faptului că satele lor Kallikratia şi Silivria erau apropiate?

Şi strămoşii noştri fuseseră din Silivria dar s-au mutat în Kallikratia veche.

Ce înseamnă să aveţi un sfânt în familie?

Nu cred că există în lume o altă familie care să aibă un grad de rudenie mai apropiat de  Sfântul Nectarie.  Pentru noi este o mare cinste.

Ce vă spune bisericuţa Sfântului Nectarie de aici, din Nea Kallikratia?

Aceasta a fost începută de către unchiul meu şi de către alţi bătrâni cu banii proveniţi din pensie. Apoi s-a adăugat şi Părintele Isaia care a şi finalizat-o.

Cum vă exprimaţi evlavia faţă de Sfântul Nectarie?

În fiecare dimineaţă după ce mă trezesc îmi fac cruce în faţa icoanei lui şi-l rog ca toate să-mi meargă bine. Slavă Domnului, până acum totul a fost bine.

Ce v-a impresionat cel mai mult la el?

Mi-a plăcut viaţa pe care a avut-o şi modul în care ajuta lumea.
Urmaşii dumneavoastră au cunoştinţă despre Sfântul Nectarie ca despre o rudă? Noi  le  vom  spune.  Vom transmite acestea şi copiilor şi nepoţilor  noştri,  chiar dacă încet-încet gradul de rudenie devine   tot  mai  îndepărtat. (Interviu realizat de pr. Petru SIDOREAC)

(Ziarul Lumina, 13 octombrie 2006)