Doamna Rina Koustari din Statele Unite (803 Monrol St. Endicoth N.Y. 13760) ne istoriseşte:

În aceste clipe îi mulţumesc şi îl slăvesc pe Sfântul Nectarie, mai mult decât oricând. El a făcut în mica noastră comunitate elin-ortodoxă o minune evidentă.

Am auzit vorbindu-se despre Sfântul Nectaire încă de când aveam trei anişori. Pe atunci, mama mea mi-a adus o mică broşură, ce cuprindea viaţa sa şi ulei sfinţit de la sfintele sale moaşte.

În vara anului 1966, am vizitat împreună cu soţul meu mănăstirea sfântului din Eghina şi ne-am întors adânc impresionaţi. De atunci, credinţa noastră şi evlavia către acest sfânt a crescut tot mereu. Îl simt ca un protector al casei noastre şi de multe ori îmi apare în vis. Iată însă şi una din minunile pe care Sfântul Nectarie le-a săvârşit în familia noastră:

Una dintre verişoarele noastre, o cheamă Eugenia Teodoropolos, a născut al doilea copil. Încă de la naştere, copilul s-a simţit foarte rău. Avea într-una diaree şi nu putea lua deloc în greutate. Practic, nu digera aproape deloc din laptele pe care îl sugea. Doctorul a încercat o anumită dietă specială, plus medicamente, dar fără niciun rezultat pozitiv.

Pe 29 decembrie 1967, l-au dus la un alt spital şi aici i s-au făcut nişte analize mai speciale. Au constatat că suferea de o boală extreme de rară. Corpul său conţinea 1120 sare, în loc de 220, cât ar fi fost normal. Boala aceasta se numea Cystic-Fi-Brosis, o boală foarte rară, unul la 10.000, calificată ca incurabilă. Copilul ar fi urmat să trăiască cel mult până la 12 ani şi dacă ar fi trăit, ar fi trebuit să urmeze o dietă foarte severă, chinuitoare. Viaţa părinţilor şi a copilului ar fi fost tragică.

În aceeaşi zi, mi-a dat verişoara noastră telefon, plângând şi rugându-mă să mă duc la spital şi să-i duc un pic de ulei de la Sfântul Nectarie, doar, doar i-ar fi ajutat Dumnezeu să-şi mai revină. Mi-a spus şi diagnosticul îngrozitor pe care medicii tocmai i-l comunicaseră.

Am alergat îndată la spital. Copilul nu era deloc bine. Vânăt, slab, neliniştit, plângea într-una de ţi se rupea inima văzându-l. L-am uns îndată pe tot trupuşorul Lui plăpând cu uleiul sfinţit şi i-am propus verişoarei mele să îl chemăm şi pe părintele Constantin Kombitsin, parohul enoriei noastre, pentru a-i citi micuţului Acatistul şi Paraclisul Sfântului Nectarie. Cu un licăr de speranţă în ochi, a acceptat.

Câteva minute mai târziu a sosit părintele Constantin, aducând cu sine şi icoana Sfântului Nectarie, pe care a agăţat-o deasupra pătuţului copilaşului. Tot timpul cât s-au citit rugăciunile, copilaşul nu a plâns deloc. Stătea atent, parcă ar fi înţeles cuvintele rostite de preot. Mama sa se ruga şi ea fierbinte, cu lacrimi. Eu la fel.

În noaptea aceea, copilul a dormit mai bine, iar crampele se împuţinaseră. Vreme de patru - cinci zile situaţia s-a îmbunătăţit din ce în ce mai mult. Doctorul i-a făcut un nou test pentru descoperirea bolii respective şi ne-a spus: «Nu ştiu ce să mai zic. Testul a ieşit de data aceasta negativ. Aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Boala pare să fi dispărut efectiv misterios».

Le-a recomandat părinţilor să-l ducă pe copil şi într-un alt stat american, la un spital specializat în astfel de boli, spre a fi consultat şi acolo. L-au dus într-adevăr, pe data de 17 ianuarie, dar şi acolo analizele au ieşit foarte bune. Ştiinţa medicală nu putea să mai dea nici o explicaţie. Era cu siguranţă o minune.

Între timp, părintele Constantin a scris maicii stareţe de la mănăstirea sfântului din Eghina, să ne trimită orice fel de obiect care aparţinuse sfântului, spre a-l păstra cu evlavie în casa lor, spre protejarea familiei lor. Peste o săptămână au primit şi acest dar.

Pe copil l-au botezat în ziua de 6 februarie, de Bobotează, şi i-au pus numele Teofan. Când a venit momentul de a fi împărtăşit, copilul, singur, cu mare nerăbdare, a deschis guriţa şi s-a întins să primească Sfintele Taine.

Acum are şase luni, se joacă, mănâncă şi creşte ca orice copil sănătos. Lăudăm neîncetat pe Dumnezeu, care prin mijlocirea Sfântului Nectarie, a dăruit această bucurie părinţilor săi.

(Diac. drd. Morlova Nicuşor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumeniţa, pp. 135-137)