S-a întâmplat demult, în 1970. Am primit salariul și în drum spre casă am pierdut portmoneul cu bani. Acasă, când am descoperit pierderea, m-am necăjit atât de tare, încât am căzut în genunchi în fața icoanei Sfântului Nicolae și, cu lacrimi în ochi, l-am rugat să facă o minune. A  doua zi, le-am povestit colegilor de serviciu cele întâmplate.

În timpul pauzei, o colegă s-a dus la piață. A intrat în vorbă cu o femeie care vindea semințe și, în treacăt, a pomenit despre necazul meu. Cât de mare i-a fost mirarea când femeia i-a spus: „Ieri eu am găsit un portmoneu exact cu această sumă de bani. Să vină colega ta la mine și să și-l ia!”.

La ora fixată m-am dus la piață. Femeia mi-a dat portmoneul. Dorind să-i mulțumesc, i-am oferit o parte din bani. Ea însă a refuzat: „Nu pot să fac așa ceva, pentru că nu este creștinește”. Auzind aceste cuvinte, i-am povestit despre rugăciunea mea și am rugat-o să ia bani cel puțin pentru o lumânare, ca s-o aprindă la icoana Sfântului Nicolae făcătorul de minuni. (Alexandra Golovanova, orașul Pugaciov, regiunea Saratov, Rusia)

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia,  2004, pp. 118-119)