Împreună cu sora mea, am plecat în Egipt. Am luat cu mine o iconiţă pliantă cu chipurile Mântuitorului, Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, pe care o primisem în dar de la redacţia ziarului „Adevărul credinţei”, precum şi ultimul număr al ziarului. În a doua zi a şederii noastre în Hurgad, după o plimbare prin oraş, coborând din autocar, fără să-mi dau seama am scăpat portmoneul. Am constatat că nu-l mai aveam abia în ziua următoare. Vă imaginaţi situaţia noastră, când mi-am dat seama că pe lângă o sumă neînsemnată de bani, în portmoneu mai era şi cheia de la seif, unde se păstrau toţi banii noştri.

Ne-am adresat la biroul de informaţii. Nimeni nu ne înţelegea. La ora trei am fixat o întâlnire cu agenta noastră de turism. Aşteptarea mi s-a părut lungă. Eu m-am întors la hotel şi am început să mă rog. După aceea am luat în mâini ziarul „Adevărul credinţei”, unde pe prima pagină era icoana Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni. Am îngenuncheat pentru rugăciune. Ceream Sfântului să facă o minune și să găsesc portmoneul.

La ora fixată ne-am întâlnit cu agenta noastră şi i-am povestit cele întâmplate. Ea ne-a liniştit, încredinţându-ne că dacă portmoneul s-a pierdut în autocarul nostru, el se va găsi negreşit. Agenta a sunat la sediul firmei şi ce mare ne-a fost bucuria când am aflat că portmoneul nostru se găsea acolo! Tot drumul până acolo nu încetam să-I mulţumim lui Dumnezeu şi Sfântului Nicolae. Dar cea mai mare bucurie a fost că am găsit iconiţa cu chipul Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei, căruia i-am promis că voi scrie despre această minune la ziar.

„Bucură-te Nicolae, mare făcător de minuni!” (Nina Levitskaia, oraşul Sankt-Petersburg)

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, București, 2004, pp. 224-225)