Xinari Nicolae din orașul Pafos (Cipru) ne povestește: „Sunt instalator de meserie. Într-o zi de iulie a anului 1997 îmi terminasem lucrul şi îmi adunam sculele pentru a le pune în maşină. Era în amurg şi nu vedeam bine. Acolo unde lucrasem erau nişte sârme pentru întins rufe, legate între ele cu un cârlig. După ce am adunat sculele, m-am ridicat să merg la maşină. Dar, din neatenţie, mi-a intrat acel cârlig în ochi şi am rămas nemişcat ca peştele în cârligul undiţei. Am strigat după ajutor din toată puterea mea. Proprietarul casei a venit repede şi a vrut să-mi scoată cârligul din ochi, dar eu nu l-am lăsat, temându-mă ca nu cumva să-mi vatăme ochiul şi mai rău. Ci i-am spus să mergă la maşină să aducă un patent, să taie sârma şi apoi să mă ducă la dispensar ca să-mi scoată acolo cârligul din ochi. Până ce s-a întors acela, eu am plâns şi m-am rugat, deoarece aveam trei copii şi nu voiam să aibă un tată orb. În acea clipă a apărut înaintea mea un om slab, îmbrăcat în rasă neagră. Atunci când l-am văzut pe acel om mi-am făcut cruce, m-a cuprins un fior şi am simţit cum mâna lui m-a prins de bărbie. Apoi ridicându-mi capul, am simţit că mi-a ieşit cârligul din ochi. Când a venit proprietarul cu patentul, m-a luat şi m-a dus la dispensar. Medicii m-au consultat, iar când le-am explicat ce s-a întâmplat, nu m-au crezut. În pupila ochiului era o tăietură. Mi-au dat o alifie şi m-au pansat, iar pentru vreo trei-patru zile trebuia să ţin ochiul închis.

A doua zi, când am intrat într-un magazin, am văzut sus pe perete fotografia omului care apăruse înaintea mea. Am întrebat-o pe doamna de acolo cine este acela, iar aceea mi-a spus că este un monah foarte cunoscut, care se numeşte Paisie. Trebuia să iau acea fotografie, deoarece era pentru mine ceva nepreţuit. Atunci am rugat-o pe acea doamna să-mi vândă fotografia, făgăduindu-i că-i voi da pe ea oricât va cere. Aceea însă mi-a dat o carte în care se vorbeşte despre Părintele Paisie [n.red. – canonizat pe 13 ianuarie 2015]. Am citit-o în aceeaşi zi şi de atunci o ţin tot timpul în maşină, simțind că rugăciunile Părintelui Paisie mă apără de tot răul”.

(Ieromonahul Isaac, Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2005, pp. 344-345)