Prorocul Daniil, robit de mic copil de Nabucodonosor şi dus de la Ierusalim în Babilon, a avut o tinereţe minunată şi preamărită, vădind pe judecătorii nedrepţi şi izbăvind de la moarte pe nevinovata Susana. Căci poftind judecătorii evreilor pe Susana, iar aceasta refuzându-i, au minţit poporul cum că au văzut-o pe dânsa desfrânând cu un tânăr şi au osândit-o la moarte. Dar Duhul Sfânt a grăit prin tânărul Daniil despre nevinovăţia femeii, încât pedeapsa s-a întors asupra judecătorilor care au fost omorâţi, Susana rămânând în viaţă.

A poruncit apoi Nabucodonosor să fie aduşi la palat fiii lui Israel fără prihană şi înţelepţi, pentru a fi învăţaţi limba haldeiască şi hrăniţi din ale lui, vreme de trei ani, după care să fie aduşi înaintea împăratului. Printre tineri se numărau Daniil, Anania, Azaria şi Misail. Daniil însă, nevrând să se spurce din ale împăratului, a rugat pe cel mai mare peste ei şi peste eunuci să îi hrănească doar cu apă şi seminţe. Încercându-i aşa vreme de zece zile, a văzut slujitorul că feţele lor erau mai frumoase chiar decât ale copiilor hrăniţi din masa împăratului. Şi le-a dat Domnul celor patru tineri isteţime şi lui Daniil i-a dat şi darul explicării viselor. Sfârşindu-se zilele acelea, tinerii au fost aduşi înaintea lui Nabucodonosor, iar acesta i-a găsit cu zece părţi mai înţelepţi decât toţi vrăjitorii din împărăţie.

Visând împăratul ceva tulburător şi despre care şi uitase, a cerut vrăjitorilor să îi amintească cele visate şi să îi tălmăcească visul, dar cum nimeni nu a ştiut, Nabucodonosor a dat poruncă să fie omorâţi toţi înţelepţii. Auzind Daniil, a cerut să tâlcuiască el, Domnul arătându-i taina în vis, noaptea. Şi i-a spus împăratului că cele visate erau cele ce aveau să fie pe urmă, cum Babilonul avea să fie luat de perşi, mezi şi mai apoi de Alexandru Macedoneanul. Iar împărăţia tare ca fierul va fi a romanilor, dar se va împărţi şi se va sfărâma, încât fiind vânturate cele vremelnice, Hristos va ridica împărăţie veşnică, duhovnicească. Mărindu-l împăratul pe Daniil, l-a pus peste tot Babilonul, domn al voievozilor şi înţelepţilor, iar pe prietenii săi i-a pus peste supuşii ţării Babilonului.

Apoi însă Nabucodonosor a făcut idol de aur şi a cerut tuturor să se închine acestuia, de nu vor voi să ardă în cuptor. Pârând un haldeu că Anania, Azaria şi Misail nu se închină idolului, i-a chemat împăratul şi aflând că îl propovăduiesc pe Dumnezeu, i-a aruncat în cuptorul cu foc, dar focul a ieşit şi i-a ars pe cei ce îi osândiseră. Îngerul Domnului a stins apoi para focului, iar cei trei au rămas nevătămaţi. Atunci împăratul s-a închinat lui Dumnezeu în faţa lor, dar mândrindu-se, iarăşi a avut un vis despre căderea şi smerirea lui. Şi i-a tâlcuit Daniil toate şi l-a sfătuit să se pocăiască şi să fie milostiv, dar mărindu-se împăratul, cele prorocite de tânăr s-au adeverit, căci a fost alungat de oameni şi s-a făcut asemenea fiarelor, până când a slăvit pe Domnul şi s-a întors la împărăţia sa, preaînălţând pe Împăratul Cerului până la sfâşitul vieţii sale.

Ajungând nepotul lui Nabucodonosor, Baltazar, împărat al Babilonului, Daniil a văzut multe descoperiri despre cele ce urmau, despre Antihrist, sfârşitul veacului şi Judecata de Apoi. Închinându-se Baltazar zeilor, iată o mână de om i-a scris pe perete şi acesta nu putea desluşi, aşa că l-a chemat pe Daniil să îi tâlcuiască scrisoarea. Şi i-a spus Daniil că, din pricina mândriei sale şi a faptului că nu L-a cinstit de Dumnezeu, împărăţia lui va reveni perşilor şi mezilor, ceea ce s-a şi întâmplat, Baltazar fiind omorât în acea noapte, iar împărăţia lui fiind luată de Darie, medul, şi de Cirus, persul.

Vrând rânduitorii să scape de Daniil, au pregătit vicleşug şi pentru că se închina Domnului, şi nu împăratului, au cerut să fie aruncat în groapa leilor, dar aceştia nu l-au vătămat, încât şi mai mare cinste avea Daniil, leii sfâşiindu-i pe cei ce îl osândiseră. Demonstrându-i Daniil, apoi, lui Cirus că idolul Baal nu există şi nu mănâncă el jertfele, ci slugile, pe ascuns, a fost distrus Baal, risipind capiştea lui. Asemenea a făcut şi cu un balaur pe care îl cinsteau babilonienii, omorându-l. Răzvrătindu-se poporul, iarăşi l-au aruncat pe Daniil leilor, dar nici acum nu a fost vătămat şi, stând acolo şase zile, Domnul i-a trimis de mâncare prin prorocul Avacum.

Şi fiind scos de acolo Daniil, a ajuns până la adânci bătrâneţi, împreună cu prietenii săi. Iar în vremea împărăţiei lui Atic, isipitind acesta pe sfinţi şi fiind mustrat pentru păgânătatea lui, a poruncit să li se taie capetele. Tăindu-se capul lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit, aşa şi Misail l-a primit pe al lui Azaria, şi Daniil pe al lui Misail, iar la urmă au tăiat şi capul lui Daniil. Se povesteşte că, după aceea, capetele s-au lipit de trupurile lor, iar îngerul Domnului a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub piatră. După patru sute de ani, la Învierea Domnului Iisus Hristos, au înviat şi aceştia şi s-au arătat multora, apoi iarăşi au adormit.