Având părinți credincioși și învățând Sfânta Scriptură din tinerețe, Sfântul Ilarion a părăsit lumea pe când avea 20 de ani și a primit chipul îngeresc în Mănăstirea Dalmatului, fiind ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul. Având ascultarea de grădinar timp de zece ani, a primit darul izgonirii duhurilor rele și a fost preoțit. Și murind egumenul mănăstirii, frații voiau să îl numească pe el stareț, dar Sfântul Ilarion a fugit. În cele din urmă, din porunca Patriarhului, s-a supus și a preluat conducerea fraților, fiind egumen vreme de 8 ani.

Ajungând împărat tiranul Leon Armeanul, acesta a voit să îl întoarcă și pe Sfântul Ilarion împotriva Bisericii, prin erezia iconoclastă, dar sfântul l-a certat și pentru acest lucru a fost aspru chinuit și întemnițat. Și fiind mutat dintr-o temniță în alta și surghiunit, în cele din urmă Sfântul Ilarion a revenit la conducerea Mănăstirii Dalmatului în vremea împărătesei Teodora, iar după trei ani a trecut la cele veșnice, sufletul său fiind dus de cetele îngerești la Domnul.