Născut în Antiohia Siriei prin rugăciune, s-a suit în munte încă de când avea șase ani, obișnuindu-se cu rugăciunea și nevoințele. Era povățuit de Însuși Domnul, prin îngerii Săi și prin vedeniile pe care le îngăduia, fiind hrănit până la moarte nu cu mâncare, ci cu hrană îngerească.

După șase ani petrecuți pe munte, Sfântul Simeon a intrat în mănăstire, iar apoi a petrecut alți 18 ani pe un stâlp. Apoi, mergând la Muntele Minunat, a mai stat acolo 10 ani, iar ultimii 45 i-a trăit pe un stâlp mai mic.

Ajuns la vârsta de 85 de ani, sufletul său a mers în pace la Domnul, luând cunună pentru toată dăruirea lui. Capul Sfântului Simeon se găsește spre închinare la Mănăstirea Neamț.