Este bine ca omul să se căsătorească la o vârstă tânără. Este corectă zicala care spune: „Sau căsătoreşte-te de mic, sau călugăreşte-te de mic”.

Când omul înaintează în vârstă, le trece pe toate prin raţiune, şi-i este foarte greu să ia hotărârea să se căsătorească.

Omul trebuie s-o privească pe logodnica sa ca pe o soră. Logodna să fie scurtă şi să nu dureze mult timp. În timpul logodnei cei doi trebuie să se înfrâneze, să fie cu luare aminte şi să ducă lupta lor cu râvnă, ca să-L primească pe Hristos în ajutor.

Gândul rău a intrat în lume şi în relaţiile dintre oameni, şi tinerii le gândesc pe toate cu viclenie.

Aşa cum ciorchinele dacă-l rupi de coardă se usucă şi nu se coace, la fel şi iubirea dacă o desparţi de Taina Nunţii, prin care se hrăneşte cu harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu se va veşteji.

Şi în cadrul căsătoriei omul trebuie să se reţină pe sine de la plăceri. Să pună stavilă iubirii de plăceri prin lupta lui râvnitoare. Să nu lase neînfrânate patimile lui şi, pe cât se poate, să se înfrâneze.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, p. 25)