Este cea mai veche biserică a oraşului şi s-a născut, parcă, o dată cu el. Despre Catedrala Mitropolitană a Olteniei, a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, se vorbeşte oficial din 1645, pe când era numită Biserica Domnească. Însă, păreri neconfirmate documentar o duc până în vremea lui Mircea cel Bătrân şi chiar spre secolele XII-XIII, la străromânii asănești din sudul Dunării.

Toată istoria acestei părți de țară se învârte în jurul acestui Altar al lui Dumnezeu. În umbra bisericii domnești erau, odinioară, casele banilor Craiovei, ale marilor familii boierești, dar și prima școală în limba română din Oltenia. Toți marii domnitori ai Țării Românești și-au legat destinul, într-un fel sau altul, de această ctitorie.

Pentru a ne da seama de importanța bisericii pentru neamul românesc, este suficient să vorbim, în același context, despre ea și voievodul Matei Basarab – sau despre domnii sfinți Neagoe Basarab și Constantin Brâncoveanu. Biserica este amintită și de Arhidiaconul Paul de Alep din Siria, cel care a străbătut țările române alături de tatăl său, Patriarhul Macarie al Antiohiei. Clericii sirieni au fost uimiți de frumusețea bisericii: „Am fost întâmpinați la intrarea în Craiova de banul Olteniei, de boieri și popor. Aceștia ne-au condus în biserica cea mare, de piatră, zidită de ultimul Matei Vodă, cu hramul Sfântul Dumitru, care seamănă întocmai cu biserica din Curtea din Târgoviște, fiind ridicată pe patru stâlpi înalți și având un aspect luminos și încântător”.

Din păcate, construcția inițială nu a rezistat dintelui istoriei. Sfântul Constantin Brâncoveanu a pus și el umărul la înfrumusețarea acestei biserici, adăugându-i la exterior o adevărată podoabă arhitectonică.

Dar, în secolul al XIX-lea, din ctitoria originală se mai păstra doar clopotnița. Anul 1849 a adus o umbră asupra bisericii domnești din Craiova, aceasta fiind închisă.

Cu sprijinul regelui Carol I şi al reginei Elisabeta, biserica a fost rezidită din temelii de arhitectul  francez Andre Lecomte de Nouy, între anii 1889 și 1893. Sfinţirea a avut loc la 16 octombrie 1893, cu fast deosebit, sub păstoria Episcopului Bartolomeu Stănescu. Astfel, ctitoria domnească și-a recăpătat strălucirea de odinioară, strălucire de care ne bucurăm până astăzi.

Este o adevărată catedrală mitropolitană – rol ce l-a preluat de la sărbătoarea Bunei Vestiri a anului 1939. Însă, nu vechimea, nici eleganța, nici mărimea, nici vitraliile unice nu sunt cununa acestei biserici. Ceea ce o transformă într-un izvor de lumină este prezența, aici, a moaștelor Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah şi ale Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, dar și ale moaștelor Sfintei Mucenițe Diaconițe Tatiana – pe care astăzi, 12 ianuarie, o sărbătorim.