Sfinții dădeau fiecărui sărac şi nevoiaş cu generozitate pâinea lor şi cu argintul lor umpleau fără zgârcenie neajunsurile celor care îndurau lipsuri în cele necesare vieţii. Mai pe scurt spus, ajutau tuturor necăjiţilor şi asupriţilor şi aveau grijă de văduve şi de orfani, potrivit cu Scriptura insuflată de Dumnezeu care, după cum auzim în multe locuri, Îl invocă uneori pe Cel de Sus pentru cei necăjiţi, spunând: „Pe văduvă şi pe sărac au omorât şi pe nemernic au ucis” (Ps. 93, 6) iar uneori, cere răzbunare imediată pentru ei şi ajutor de la Cel de Sus şi le spune: „pe orfani şi pe văduvă va primi şi calea păcătoşilor o va pierde” (Ps. 145, 9).

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de  Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 57)