Împăratului Carin i s-a răsucit dintr-odată gâtul astfel încât s-a trezit cu faţa întoarsă spre umăr şi nu mai putea să-şi întoarcă gâtul şi nimeni nu-l putea ajuta. Aşa şi stătea pe tron, cu gâtul şi faţa strâmbate, iar poporul văzând aceasta, striga cu glas tare:

-Mare este Dumnezeul creştinilor şi nu există alt Dumnezeu în afară de El! În vremea aceea mulţi au crezut în Hristos şi i-au rugat pe sfinţii doctori Cosma şi Damian să-l tămăduiască pe împărat. Şi acesta însuşi i-a rugat pentru acelaşi lucru, zicând:

- Acum, într-adevăr, ştiu că voi sunteţi robii Dumnezeului celui adevărat. Vă rog şi eu, deoarece aţi tămăduit deja mulţi oameni, să mă tămăduiţi şi pe mine ca şi eu să cred că nu există alt Dumnezeu în afară de Cel propovăduit de voi, Care a făcut cerul şi pământul.

-De Îl vei recunoaşte, i-au răspuns Sfinţii, pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a dăruit viaţa şi împărăţia şi vei crede în El cu toată inima ta, El te va tămădui.

-Cred în Tine, a rostit cu glas tare împăratul, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeule cel adevărat, miluieşte-mă pe mine şi nu pomeni neştiinţa mea dinainte!

În vreme ce împăratul rostea cuvintele acestea, gâtul i s-a îndreptat, iar faţa lui a revenit la locui ei, cum fusese la început şi el, sculându-se din locul său, a ridicat ochii la cer şi, întinzând mâinile a adus împreună cu tot poporul mulţumire lui Dumnezeu.

(Evghenie Goncearov, Păzeşte-ţi casa de rău, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2011)