„Crinul” este o denumire pe care muntenii o dau zadei, un conifer cu frunza căzătoare, întâlnit în multe locuri de pe Ceahlău. Este cunoscută „Polița cu Crini”, pe care turistul sau pelerinul de azi o poate admira chiar și de la Cabana Dochia.

Se spune că undeva deasupra „Poliței cu Crini”, într-o grotă, viețuia un pustnic sfânt al muntelui, care părăsise toate cele lumești, petrecând în rugăciuni și post. Pentru a ajunge la grota lui, trebuia să urci o cărare îngustă și abruptă, hățaș – cum îi zic muntenii  –, și era anevoioasă, dar bărbații vrednici se încumetau. Celor ce veneau la el să-și caute alinarea sufletului zbuciumat sau să primească „ispașă de păcate”, sihastrul le cerea să ia un „crin” de pe „poliță” și să-l răsădească în sat, dar nu oriunde, ci în fața unei biserici.

Tradiția s-a păstrat de veacuri și în sate mai afli câte-o zadă bătrână în curtea bisericilor. De vezi vreo zadă stingheră în sat și întrebi pe vreun bătrân de ea, îți va spune că aici a fost cândva lăcaș de închinăciune, iar „crinul” este semnul său adus de pe Ceahlău, chiar de la „Polița cu Crini”.

(Legendă extrasă din cartea Mitologie și creștinism la Muntele Ceahlău, coord. Dr. Daniel Dieaconu, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2010)