Unii Sfinți Părinți consideră că smerenia e cea mai mare virtute. Ați putea să ne spuneți care sunt criteriile de apreciere?

De fapt, este mântuitoare, dar, mă scuzați, fac o rectificare: „Smerenia te duce până la Dumnezeu și dragostea gustă din Dumnezeu!”. Iubirea, dar o iubire smerită. Smerenia, destul este smerenie. Singura cale este smerenia. Am fost prin Grecia la o mănăstire și o călugăriță m-a rugat să scriu ceva pe o vedere. Și am scris așa: „Singură smerenia”. Și a înțeles imediat – îi traducea cineva. Și a căzut imediat în genunchi. Căci și-a dat seama de importanța smereniei. Și ele știau că, într-adevăr, aceasta este calea. S-a smerit Hristos, Care e Dumnezeu, Care e Stăpân, Care ne ține cu dragostea Lui pe toți și lumea și firele de iarbă. S-a smerit Hristos și noi să nu fim smeriți? Ce ziceți?

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbește Părintele Arsenie, vol. I, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, p. 96)