Momentul central al slujbei vecerniei este vohodul sau procesiunea preotului cu cădelnița, în fața căruia este purtată o lumânare aprinsă. Acest moment este pregătit prin anumite acte ce se desfășoară în Sfântul Altar. După cântarea „Doamne strigat-am” a stihurilor și a stihirilor, cântăreții de la strană încep, cu formula „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”, o cântare specifică.

În timpul intonării acestei cântări, preotul îmbracă un veșmânt liturgic ce poartă denumirea de felon. Acest veșmânt, sub forma unei mantii care acoperă umerii și spatele preotului, închipuie haina roşie cu care a fost îmbrăcat Mântuitorul în curtea lui Pilat, atunci când a fost batjocorit de către soldații romani. În același timp, simbolizează puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu fața de cei ce îl slujesc cu dragoste.

În cadrul vecerniei, îmbrăcarea felonului are, însă, un alt sens. Dacă începutul vecerniei amintește de căderea în păcat a primilor oameni și alungarea lor din Rai, momentul îmbrăcării veșmântului amintește de întruparea Mântuitorului, prin care neamul omenesc a recăpătat posibilitatea mântuirii și împăcarea cu Dumnezeu.

Omul cel vechi este îmbrăcat prin marea dragoste a lui Iisus Hristos, într-un om nou. Preotul îmbrăcat cu felonul la vohodul vecerniei este chipul Mântuitorului care a venit, S-a întrupat și a pătimit pentru mântuirea noastră.