Râvna ta nu este cu dreaptă judecată şi obişnuieşti să aştepţi răsplată pentru nevoinţele tale. Greşeşti. Milostivirea lui Dumnezeu se pogoară mai ales acolo unde este smerenie, iar lucrarea simplă nu va primi nicio răsplată. „Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi lasă toate păcatele mele” – grăieşte Prorocul (Psalmul 24, 18). Osteneala este semănătura noastră, însă trebuie să culegem şi roadele: pacea, dragostea, blândeţea, smerenia şi altele. Totul se dobândeşte în timpul ascultărilor noastre, pentru că atunci se întâmplă să fim mustraţi, necăjiţi, se produc neînţelegeri şi poticniri, iar dacă le primim cu prihănire de sine, răbdare şi smerenie, atunci se înmoaie partea noastră de iubire de sine şi primim slobozenie de patimi – iubim nu numai pe cei apropiaţi, ci şi pe vrăjmaşi. Iată când vom avea folos din nevoinţele noastre! Iar dacă doar ne ostenim şi ne gândim să primim răsplată pentru osteneli, dar năravul nu ni-l schimbăm, ci facem altele mai rele – ajungem la iuţime şi la altele –, atunci ostenelile nu ne vor aduce niciun folos. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, vol.1, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 143-144)