Dumnezeu își descoperă tainele Sale sufletului smerit. Toată viața lor sfinții s-au smerit și au luptat cu mândria. Și eu mă smeresc ziua și noaptea și, cu toate acestea, nu m-am smerit cum trebuie. Dar prin Duhul Sfânt sufletul meu a cunoscut smerenia lui Hristos, pe care ne-a poruncit s-o învățăm de la El, și sufletul meu e atras spre El neîncetat.

O, smerenia lui Hristos! Ea dă sufletului o bucurie de nedescris în Dumnezeu și, din iubirea lui Dumnezeu, sufletul uită și pământ, și cer, și toată dorința lui se avântă spre Dumnezeu.

O, smerenia lui Hristos! Cât de dulce și plăcută este ea! Dar se regăsește numai în îngeri și în sufletele sfinților. Noi însă trebuie să ne socotim mai răi decât toți, și atunci Domnul ne va da și nouă să cunoaștem smerenia lui Hristos prin Duhul Sfânt.

Domnul, slava Lui și toate cele cerești se cunosc numai prin Duhul Sfânt.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 61)