S-a întrebat avva Longhin: care faptă bună este mai mare decât toate celelalte? Și a zis: socotesc că, precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii și din cer, așa și smerita cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăși adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea și Domnul mai înainte de toți fericește pe cei săraci cu duhul.

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 136)