Se întâmplă uneori ca unul dintre soţi să râdă de celălalt, de faţă cu alte persoane. Trebuie să îi schimbăm, cu orice preţ, stilul acesta de comunicare?

Sigur că da. Aceasta este o obişnuinţă proastă de care este greu să scapi, dacă ai deprins-o. Dacă acest fel de comunicare ironică se produce între soţi, atunci e foarte greu ca ei să discute vreodată sincer. Aceasta este, pe lângă altele, o încălcare gravă a regulii vieţii de familie care prevede ca soţii să fie ca o stâncă faţă de lumea din afară, ca să nu se poată bate nici un cui între ei. Toate problemele trebuie rezolvate în interior. Indiferent ce s-ar întâmpla, şi de ne-am certa o oră întreagă chiar, lucrurile rămânând încă neclarificate, atunci când ieşim în lume (fie aceasta la rude, prieteni sau colegi) trebuie să fim uniţi, fiindcă altfel cel viclean ne ispiteşte şi ne dezbină.*

(Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, Traducere din limba rusă Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 81)

*Acest sfat nu exclude ca soții să apeleze la sfatul și ajutorul nașilor, a duhovnicului sau a unui specialist, dacă nu reușesc cu nici un chip să le rezolve singuri, cu rugăciune și smerenie. Dar a se plânge de neînțelegerile pe care le au altora poate fi riscant, pentru că oamenii sunt subiectivi și involuntar, să bage și mai multă dezbinare între soți  (n.r.).