Şi, ca să nu lungim cuvântul, zicem: Tot lucrul pe care îl lucrezi, iar vrăjmaşul îţi aduce trândăvire întru el, pe cel ce lucrează acelaşi meşteşug adu-l spre surparea potrivnicului. Şi orice ai face, ori în lucru, ori în cuvânt, să ai martor conştiinţa ta: că după Dumnezeu este lucrul ce se face şi te mântuieşte. Însă, spune-mi, te rog, ce vrei să faci? Să lepezi darul Celui ce te-a chemat pe tine la veşnica Lui Împărăţie şi slavă, şi să te duci în lume, precum socoteşte gândul tău? Sau mai bine să zic: Ce a pus în tine vrăjmaşul sufletelor noastre? Şi dacă te vei lepăda de darul cel dat ţie, vei împărăţi? Iar de vei împărăţi, au nu te va apuca pe tine moartea? Deşi multe avuţii vei moşteni, chiar bogăţie nenumărată, au nu te vei duce gol de aici, altora lăsând-o pe dânsa? Precum Apostolul zice: „Că nimic nu am adus în lume, nici nu vom putea scoate ceva” (I Timotei 6, 7). „Iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secera viaţa neveştejită” (Galateni 6, 8).

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 231)