1. Dacă în aceste ultime zile de la declanșarea stării de epidemie a virusului COVID 19 ai comportamente de continuă panică, te întristezi peste măsură și ești în pragul deznădejdii, s-ar putea să fi uitat că starea creștinului autentic este una de bucurie; vorba lui Steinhardt, creștinul bosumflat, supărat, mânios, aspru, încruntat, care sparge nuci cu capul, nu e creștin. Prin urmare, dacă tu crezi cu adevărat că „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte” și că „la voi și perii capului, toți sunt numărați”, de ce te-ai comporta acum ca și cum toate sunt în voia hazardului? E un nonsens sau, mai bine zis, o lipsă de credință, de încredere. Cel ce se teme cu adevărat de Dumnezeu, nu se teme peste măsură de nimic altceva.

 

2. Din contră, dacă ignori cu bună știință măsurile impuse de autorități, crezând că tu ești „alesul lui Dumnezeu” și că nici o boală nu se poate atinge de tine, s-ar putea să cazi în păcatul ispitirii lui Dumnezeu sau al încrederii prea mari în Dumnezeu. Mi-a plăcut mult în acest sens postarea unui teolog de pe o rețea de socializare, care remarca faptul că, la învierea lui Lazăr, Mântuitorul le-a spus celor prezenți să dea ei la o parte piatra de la mormântul din Betania. Minunile nu sunt făcute de Dumnezeu pentru a ne impresiona fără rost și nici pentru lucruri sau acțiuni pe care le putem face noi înșine.

 

3. Dacă îi consideri pe românii din diaspora principalii vinovați de existența epidemiei în țara noastră, uitând că poate unii dintre ei s-au întors fiindcă nu aveau locuri de muncă stabile sau pur și simplu unde să stea, sau că poate, în cazuri extreme, își doreau să moară în pământul natal, te faci vinovat de încălcarea cuvântului Mântuitorului Hristos: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”. Nu e mai importantă viața sau moartea noastră decât viața sau moartea semenului nostru.

 

4. La fel, dacă vii dintr-o zonă roșie din altă țară și nu respecți măsurile de autoizolare, încalci, de această dată cu bună știință, același citat scripturisic de la punctul 3. Nu sunt mai importante viața și interesele tale decât viața, siguranța și binele semenului tău. Și nu uita! E păcat să minți cu privire la zona din care vii. Asta dacă ești creștin: „Nu vă mințiți unul pe altul, fiindcă v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui”.

 

5. Dacă ți-ai cumpărat produse alimentare peste măsură, pierzându-ți cumpătul, și nu te-ai gândit că poate vei lipsi prin comportamentul tău pe alții mai puțin „norocoși”, te asemeni bogatului celui nebun din Evanghelie, căruia i-a rodit țarina. Cine-ți garantează că vei trăi până să termini toate proviziile? Din câte știu, se poate muri în aceste zile și din alte cauze decât infestarea cu coronavirus. Sau nu?

 

6. Dacă te temi să te împărtășești cu Trupul și Sângele Mântuitorului din cauză că ai putea să te îmbolnăvești, mai bine nu te-ai împărtăși nici acum, nici o perioadă după, măcar până ce te vei mai întări în credință. Cum poți face aceasta, să te întărești în credință în aceste zile? Îți răspunde Sfântul Apostol Pavel: „...ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, Și răbdarea încercare, și încercarea nădejde. Iar nădejdea nu rușinează”. Iar credința nu este nimic altceva decât „încredinţarea celor nădăjduite”. Pe de altă parte, Mântuitorul nu ne-a spus că dacă ne împărtășim cu Sângele și Trupul Lui nu ne vom îmbolnăvi niciodată, dar ne-a spus altceva: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”. Ce este mai important pentru un creștin: viața sau Viața?

 

7. La fel, dacă te temi să săruți sfintele icoane sau să te închini la sfintele moaște din cauza infestării cu noul virus, ai o mare problemă cu logica, în general, și cu credința ta, în particular. Dacă ai crezut în trecut că sfintele moaște sau sfintele icoane pot face minuni și chiar ai avut exemple concrete în acest sens în viața ta, cum s-au putut inversa toate acestea în doar câteva zile, de ai ajuns să te temi să nu ți se întâmple ceva rău din cauza lor? Observi fractura de logică? La fel și în cazul aghezmei, al anafurei și al untdelemnului sfințit.

 

8. Dacă ai preferat să te informezi de pe toate site-urile posibile despre prezenta epidemie, dar ai uitat să-L întrebi în rugăciune și pe Dumnezeu ce părere are despre toate acestea, ai fost din nou „creștin” numai cu numele.

 

9. Dacă ai căutat și vezi semne apocaliptice peste tot, crezând că ești mai special decât alții și că ai deslușit toate conspirațiile naționale și internaționale, adu-ți aminte că „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. Mergi cu toată forța în direcția greșită. Vorba unei prietene: În aceste zile, unii vorbesc mai mult de antihrist decât de Hristos.

 

10. Dacă deja te gândești să nu participi la slujba Învierii de frica morții, citește această frază de mai multe ori. Vei observa, într-un final, că Învierea Domnului înseamnă tocmai omorârea morții. Până la urmă, viața unui creștin asta ar trebui să fie: o bucurie, o permanentizare și o nădejde continuă a biruinței Vieții asupra morții.

 

Îmi veți spune la final: e normal și firesc să ne fie teamă în această perioadă, e normal să ne îngrijorăm și chiar să ne panicăm. Așa este; recunosc că și eu am gândit, dacă nu am făcut, mare parte din cele de mai sus. Mi-am amintit însă că Hristos nu ne-a cerut niciodată să fim doar buni oameni firești, ci ne-a spus altceva: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. Și Apostolul Pavel ne atenționează: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii”.

Prin urmare, nu ar fi normal și logic, dacă am avea-o cu adevărat, ca a noastră credință să lumineze acum și mai tare, la vreme de semi-întuneric?