Pentru a explica această creştere explozivă, specialiştii susţin că ea este cauzată, pe de o parte, de trecerea de la 7 la 8 miliarde de locuitori pe planeta noastră, dar şi de creşterea nivelului de viaţă în ţările în curs de dezvoltare. Cel de-al doilea factor pare îmbucurător la prima vedere, doar că modificarea modului de viaţă se însoţeşte şi de înmulţirea factorilor de risc, cum ar fi: îmbătrânirea populaţiei şi creşterea consumului de tabac, alcool şi alimente prelucrate chimic.

Se cunoaşte faptul că, în ţările sărace, cancerele cauzate de unele infecţii (de exemplu, cu papiloma virus în cadrul neoplasmului de col uterin sau cu virusul hepatitei B şi C, în cadrul neoplasmului de ficat) ocupă un loc important (23%) din totalul cancerelor. Acest procent scade până la 7,4% în ţările dezvoltate, în care, însă, cresc semnificativ factorii de risc amintiţi anterior. La aceştia se mai adaugă şi sporirea alarmantă a populaţiei supraponderale sau obeze, lipsa de activitate fizică şi insuficienta alimentaţie cu fructe şi legume proaspete.

Drept urmare, se estimează că în 2030 vor fi 13,2 milioane de decese provocate de această necruţătoare boală (faţă de 7,6 milioane la nivelul anului 2008).

Creşterea duratei de viaţă este paralelă cu riscul apariţiei unui cancer. De exemplu, incidenţa cancerului de sân este maximă între 65-70 ani. Din cauza occidentalizării modului de viaţă, incidenţa unor anumite tipuri de cancer va fi semnificativ crescută. Este vorba despre cancerul pulmonar, cancerul de sân (2%), cancerul de prostată (1%) şi cancerul colorectal (3%), care şi la ora actuală sunt foarte răspândite.

În faţa acestor primejdioase provocări, autorii recomandă campanii de prevenire la nivel mondial, cum ar fi vaccinările, diagnosticul precoce şi terapii eficace.

Nu pot să nu-mi amintesc faptul că acum patru decenii am lucrat un an la primul institut de cancer din lume (Roswell Park Memorial Institute) din Bufallo - New York, unde îşi desfăşurau activitatea peste 2.000 de cercetători, care aveau la dispoziţie fonduri consistente. Erau optimişti, unii dintre ei prezicând că, într-un deceniu, vor rezolva definitiv problema terapiei cancerului. Iată că de atunci a trecut atâta timp şi, cu toate progresele semnificative făcute, situaţia se prezintă în modul descurajant, evidenţiat mai sus. Este clar că va fi nevoie de alocarea unor resurse substanţial majorate pentru a face faţă acestei provocări.

Dacă cineva încearcă să facă o comparaţie între fondurile alocate studiului şi terapiei cancerului şi cele rezultate din comerţul cu armament va găsi poate o explicaţie de ce progresele luptei împotriva acestei afecţiuni sunt încă lente.