Să se înțeleagă deci, iubiți credincioși, că fericirea omenească nu este mai mult decât o pasăre fără astâmpăr. Astăzi pe o creangă, mâine pe alta. Azi bucurie și mâine durere. Dar o durere mare poate aduce și o liniștire mare.

Cea mai mare fericire pe pământ este să iubești pe Dumnezeu și să știi că te iubește. El este singurul vrednic cu adevărat să-L iubească toată lumea, și să-L iubească din toată inima.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 178)