Chiar și în bucățele mici să te vezi sfărâmat de către diavolul, să nu disperi, ci să zici: „Începând de acum mă voi ridica și mă voi lupta! Hristos nu mă va lăsa. Și ce dacă diavolul își va arunca săgețile asupra mea? Voi cădea, dar voi vărsa lacrimi, mă voi pocăi cu smerenie, cu conștiinciozitate…”.

Și, de multe ori, lacrimile sunt mai plăcute lui Dumnezeu decât o virtute.

(„Înger pământesc și om ceresc” – Părintele Eusebiu Giannakakis, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 232)