Cuvintele rugăciunii sunt asemenea ploii sau ninsorii când sunt spuse cu credinţă şi participare. Fiecare dintre ele conţine propria sa putere germinativă şi propriul său rod.

Stropii de ploaie şi fulgii de zăpadă, toţi împreună şi fiecare în parte, adapă pământul care capătă vlagă şi aduce rod. Întocmai şi cuvintele rugăciunii, această ploaie duhovnicească, fiecare picătură şi fiecare fulg pot adăpa sufletul care prinde vlagă şi rodeşte fapte bune, împreună-lucrătoare cu Duhul Sfânt, mai ales când sunt însoţite şi de o ploaie de lacrimi.

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 343-344)