Cartea profețiilor sale este mică, nu are decât patru capitole, dar este considerată a fi una din cele mai poetice cărți, o bijuterie a literaturii evreiești.

El le-a predicat oamenilor să se pocăiască și să se reîntoarcă la Dumnezeul Părinților lor spunându-le: „«Și acum» zice Domnul, «întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire»”. „«Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre. Întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră»” (Ioil 2,12-13). Cu toate acestea a reuşit să arate recunoştinţa Domnului pentru oamenii care s-au căit, atunci când au făcut-o, precum și promisiunea de a sprijini și proteja poporul Său: „Dar Domnul este plin de zel pentru ţara Sa şi Se îndură de poporul Său... «Atunci vă veţi da seama că Eu sunt în mijlocul lui Israel şi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru şi nu este altul, iar poporul Meu nu va mai fi niciodată de ocară!»” (Ioil 2, 18 și 27).

Acesta a proorocit despre arătarea Sfântului Duh apostolilor în ziua de Rusalii, motiv pentru care este numit şi prorocul Rusaliilor: „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii vor vedea. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu. Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum. Soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului. Şi oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul” (Ioil 2,28-32). Mai mult decât atât, a prorocit despre Întruparea Mântuitorului, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, precum și despre a doua venire a Sa.

Din viața pe care a dus-o și faptele săvârșite desprindem următoarele lucruri:

Primul: majoritatea prorociilor din Vechiul Testament care se referă la Iconomia lui Dumnezeu în ceea ce privește mântuirea omului, în special Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, minunile săvârșite, jertfirea Sa de bunăvoie, Învierea și Înălțarea, Rusaliile, adică evenimente ce s-au petrecut cu multe secole după prevestirea lor, sunt confuze și dificil de înțeles. De aceea trebuie să studiem textele Sfinților Părinți, care sunt prorocii și care din acest motiv sunt interpreți ai Bibliei prin excelență, precum și imnurile bisericești, care conțin în mare măsură, întreaga viziune teologică a bisericii, întrucât cei care le-au scris au fost și ei proroci ai lui Dumnezeu.

În al doilea capitol al cărţii Sfântului Proroc Ioil, stau scrise printre altele, următoarele:  „Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum” (Ioil 2,30). Potrivit interpretărilor Sfinţilor Părinţi, Prorocul se referă la Întruparea celei de-a doua persoane a Sfintei Treimi, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, care „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire” s-a întrupat de la „Duhul Sfânt şi de la Fecioara Maria”. Imnograful bisericesc interpretează aceasta folosind numeroase cuvinte poetice în cântările, Sfintei Biserici din prima Duminică de după Nașterea Domnului spunând: „Sânge, foc şi stâlpi de fum, minuni pe pământ a proorocit Ioil. Sângele Întrupării, focul Dumnezeirii, iar stâlpul de fum este Duhul Sfânt Care prin Fecioara Maria a creat Întruparea Cuvântului, aducând în lume mireasmă...” Adică sângele prevesteşte Întruparea Domnului iar focul arată Dumnezeirea Sa. Acest lucru înseamnă că Iisus este Dumnezeu dar şi Om. Stâlpul de fum îl prevestește pe Sfântul Duh, prin Care s-a săvârșit Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, precum a prorocit Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria: „Duhul Domnului se va pogorî peste tine iar puterea celui Preaînalt te va umbri, căci cel ce se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu”.

De aceea, atunci când studiem Sfânta Scriptură, nu trebuie să interpretăm de unii singuri cuvintele scrise, prin prisma propriei gândiri, așa cum fac protestanții, căci am putea cădea în greșeală. Trebuie să consultăm învățările patristice şi imnurile bisericești, al căror studiu nu numai că ne oferă o perspectivă de gândire dar ne hrănește de asemenea din punct de vedere spiritual, întărind spiritul cu un medicament puternic.

Al doilea: După arătarea Sfântului Duh Apostolilor în ziua de Cincizecimii, aceștia au început să predice oamenilor cuvântul lui Dumnezeu. Ascultătorii erau oameni ce aparțineau mai multor neamuri și vorbeau limbi diferite. Adică erau „parţi, mezi, elamiţi, locuitori ai Mesopotamiei, capadocieni, iudei, din Pont şi din Asia, din Frigia, din Pamfilia, din Egipt şi din părţi ale Libiei şi Kzyrinin... romani, evrei și prozeliți, arabi și locuitori ai Cretei” care totuşi puteau auzi şi înţelege cuvintele fiecare în limba proprie. Desigur, asta nu înseamnă că Apostolii, care erau din Galileea, predicau în acelaşi timp în mai multe limbi, ci în una singură, cea nativă. Ascultătorii, totuşi, auzeau cuvintele în limba proprie şi astfel puteau înţelege. Această minune, a fost făcută bineînţeles prin Harul Duhului Sfânt. Iar acest eveniment contradictoriu, adică unii oameni să poată vorbi mai multe limbi şi astfel să fie posibil să comunice unii cu alţii, nu s-a întâmplat doar în ziua aceea, a Duminicii Cincizecimii, ci a continuat în viața multor sfinți, vechi și noi. Și există câteva exemple de acest gen. Pe de altă parte, pentru oamenii care nu au credință, înțelegerea este dificilă dacă nu imposibilă, chiar dacă li se vorbește în aceeași limbă. Omul care are puritate interioară, și în care lucrează harul Duhului Sfânt, este o sursă nesfârșită de mireasmă, binecuvântare, pace și plăcere pentru toți cei cu care interacționează atunci când, bineînțeles, cei din jurul său pot mirosi, simți și înțelege.