„Am văzut lumina cea adevărată”, așa cântăm în finalul dumnezeiștii Liturghii, mărturisind prin acesta că Însuși Dumnezeu a fost prezent în mod real în mijlocul comunității euharistice. Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos nu sunt simbol, ci prezență reală, pâinea și vinul fiind „prefăcute”, prin pogorârea Duhului Sfânt invocat prin epicleza euharistică. „Am văzut lumina cea adevărată” se referă tocmai la perceperea lui Dumnezeu la nivelul simțurilor umane, drept Lumină.

În Sfânta Scriptură întâlnim două categorii de afirmații cu privire la vederea lui Dumnezeu. Pe de o parte, se afirmă că Dumnezeu nu poate fi văzut, pe de altă parte ni se relatează că El este comunicabil, deci poate fi văzut. Pentru prima categorie, un text din Noul Testament exprimă neputința omului de a-L vedea la nivelul simțurilor pe Dumnezeu: „Dumnezeu singur are nemurire; El trăiește în lumina cea neapropiată; nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (I Timotei 6, 16).

În același timp, există un pasaj în Sfânta Scriptură despre un om care L-a văzut pe Dumnezeu. Moise, prorocul poporului evreu pomenit și de către Biserica creștină în ziua de 4 septembrie, a rămas în conștiința creștină drept singurul om care L-a putut vedea în mod fizic pe Dumnezeu: „Domnul însă grăia cu Moise, faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea, Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. (…) Apoi, a adăugat: Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască. Şi iarăşi a zis Domnul: Iată aici la Mine un loc, şezi pe stânca aceasta. Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi voi pune mâna Mea peste tine, până voi trece. Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea!” (Ieşire 33; 11, 20-23).

Așadar, Dumnezeu rămâne nevăzut omului la nivel de simțuri, dar se face văzut prin Mântuitorul Hristos. Odată cu Întruparea Fiului lui Dumnezeu, vederea Sa devine posibilă. Acest lucru ne este arătat prin Moise, care înainte de întrupare nu vede decât spatele lui Dumnezeu pe când noi, creștinii, ne bucurăm de prezența reală – în cadrul dumnezeiștii Liturghii.