Oricine va păși în Paraclisul Mănăstirii Bisericani va observa că în locul unde eram obișnuiți să vedem iconostasul Maicii Domnului se află un cub de sticlă, ce adăpostește un trunchi de copac. E vorba de trunchiul stejarului în care, în luna iulie a anului 1449, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se arăta Sfântului Cuvios Iosif și ucenicilor săi, îndemnându-i să nu-și împlinească gândul lor de a pleca în Sfântul Munte Athos, căci „și aici este grădina Sa”.

Deasupra acestui trunchi se află astăzi, spre închinarea și bucuria pelerinilor, iconița Maicii Domnului, făcătoare de minuni. În jurul acesteia sunt mereu felurite flori, aduse ca prinos de recunoștință de cei care s-au tămăduit de diferite boli sau au fost izbăviți din necazuri cumplite.

Iată istoria icoanei:

Icoana Maicii Domnului de la Bisericani este legată de o întâmplare minunată din viața Sfântului Iosif de la Bisericani. Acesta a fost întemeietorul obștii monahale de aici și a mănăstirii unde rugăciunea nu înceta niciodată. Modelul său era Mănăstirea Studion din Constantinopol. Dar vremurile în care trăiau el cu ucenicii săi erau tulburi din pricina cotropitorilor ce se războiau cu Marele Ștefan. Prin îngăduința lui Dumnezeu, tătarii le vor incendia bisericuța de lemn, ruinând totul în calea lor.

Cu sufletul umilit de încercări și cu inima îndurerată, călugării, în frunte cu Sfântul Cuvios Iosif, doreau să se retragă de la Bisericani spre Sfântul Munte Athos. Astfel, într-o zi de iulie a anului 1449, cu bruma de lucruri rămase, când coborau valea de la schitul lor, într-un stejar a izbucnit o vedenie de fulger. Era Maica Domnului, Stăpâna Sfântului Munte, dar și Mamă a lor, a monahilor. Se arătase în trup, mângâindu-le durerea sufletelor lor. „Unde vă duceți, părinților?”, i-a întrebat ea cu blândețe. „Mergem în Muntele Athos, în Grădina Maicii Domnului”, au răspuns aceștia. „Rămâneți pe loc, părinților, căci și aceasta este grădina Mea”.

Mâinile Amândurora ne cheamă și acum

Scena celor patru călugări, cu vedenia Maicii Domnuluilui în stejar, a fost zugrăvită pe iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodală a Mănăstirii Bisericani, în anul 1517, dar și pe peretele din dreapta paraclisului acesteia, ce poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.

Aplecându-se spre scorbura stejarului, călugării au găsit atunci în ea o icoană a Maicii Domnului, păstrată până astăzi. Pe acel loc ei au înălțat o bisericuță din lemn, iar după câțiva ani, prin ajutorul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și al urmașului său, Ștefăniță Vodă, a fost zidită biserica de piatră de la Bisericani, la circa 800 de metri de acel loc.

În icoana Maicii Domnului de la Bisericani, Preasfânta Fecioară și Pruncul sunt veseli și senini. Culorile veșmintelor lor strălucesc, deși însăși icoana este foarte, foarte veche. Mâinile Amândurora au tot chemat pe oameni și ne cheamă și acum. Sub privirile lor blânde și milostive s-au odihnit și și-au aflat vindecare și izbăvire mii de oameni, începând de la acel moment – iulie 1449.

Vindecătoare a celor care suferă de boli ale plămânilor

Părintele arhimandrit Ioanichie Bălan scria că unele icoane sunt vindecătoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducătoare de ploi binecuvântate și protectoare ale mănăstirilor și familiilor credincioase. Fără îndoială, toate icoanele sunt făcătoare de minuni și ajutătoare credincioților. Dar unele poartă o harismă specială, pe care o simte numai cel ce se roagă cu stăruință și cu lacrimi în fața lor

Este adevărat că minunile țin de credința și rugăciunea credinciosului, iar nu de mărimea, vechimea ori calitatea icoanei. Sunt, însă, unele icoane special alese de Maica Domnului, prin intermediul cărora s-au săvârșit minuni deosebite. O astfel de icoană este și cea de la Mănăstirea Bisericani, care are și darul de a curma durerile celor care suferă de boli ale plămânilor.