În focul suferinţelor şi încercărilor se lămureşte şi se întăreşte şi credinţa noastră. Şcoala pustiei și şcoala suferinţelor sunt şcoli minunate prin care trec toţi aleşii Domnului. Israeliţii au trebuit să treacă prin pustie, ca să ajungă în Canaanul făgăduinţei. De ce? Pentru că acest pustiu a fost pentru ei o şcoală minunată, în care au învăţat să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. În focul lipsurilor şi suferinţelor s-a lămurit şi s-a întărit legătura lor cu Dumnezeu.

Suferinţa este o şcoală minunată prin care Domnul îi vorbeşte celui credincios într-o limbă minunată. Pentru viaţa celui credincios, suferinţa este un nor din care însă, pe urmă, se revarsă o ploaie binecuvântată. Pustia suferinţelor celui credincios este o pustie plină cu mană cerească şi cu apă din stâncă.

(Preotul Iosif Trifa, Citiri și tâlcuiri din Biblie, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2010, p. 105)