Într-o zi se arătară Sfântului Macarie Alexandrinul doi îngeri iar unul dintre ei îi zise: „Sufletul omului păcătos ca și al celui drept este cuprins de mare spaimă la vederea diavolilor, îngrozitorilor îngeri răi. El aude plângerile și suspinurile celor ce-l înconjoară, dar nu poate rosti nicio vorbă, nu poate scoate nici un sunet. E tare tulburat, cugetând la lungul drum ce-l are de făcut, la noul fel de viață ce trebuie s-o ducă și la despărțirea sa de trup” (Sfântul Macarie Alexandrinul)

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 18-19)