Pe pământ sunt ceasuri, zile, nopți și ani; dincolo de mormânt nu este decât veșnicie luminoasă sau întunecoasă. Pentru ca sufletul dincolo de mormânt să poată ajunge la starea de lumină sau de întuneric, îi trebuie un interval de patruzeci de zile, timp corespunzător zilelor de pe pământ. Noi cunoaștem starea sufletului în primele trei zile de după moarte, știm ce devine el în următoarele șase zile, și în sfârșit în celelalte treizeci de zile; de aceea Biserica, precum și rudele și prietenii repausatului, întrebuințează în această perioadă de timp mijloace particulare pentru a implora mila lui Dumnezeu pentru acest suflet.

 

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 17-18)