Cine nu s-a mai căit niciodată sau nu s-a spovedit cu adevărat, în chip curățitor, trebuie să facă spovedanie generală, să-și amintească și să-și noteze toate păcatele săvârșite din copilărie. Ceilalți le notează numai pe acelea de care nu s-au mai căit, dar dacă am recidivat în aceeași direcție, este necesar să amintim acest lucru la spovedanie. De asemenea trebuie să ne împăcam cu cei apropiați, cu aceia pe care i-am supărat și cu aceia care ne-au supărat. Să le cerem iertare.

Când venim la spovedanie nu trebuie să ne îndreptățim, ci e nevoie să ne învinuim, să ne conștientizăm păcatele, să le judecăm, să le descoperim duhovnicului și să credem că Domnul le-a iertat prin Taina Pocăinței. În sufletul nostru, păcatul este asemenea unui șarpe ascuns sub o piatră. Ridici piatra și șarpele va fugi. De asemenea, dacă descoperi păcatul, atunci și sufletul se eliberează de el.

(Părintele Ambrozie, Îndrumar de spovedanie, Editura Sofia, București, p. 23)