Scrieţi că „sunt locuri foarte grele în Sfânta Scriptură“. Depinde de vârsta duhovnicească. Sunt mult mai multe spuse lesne de înţeles şi limpezi, pe care dacă le împlinim în viaţă se ridică vălul şi de pe cele grele. De pildă, întrebaţi despre cuvintele lui Hristos: unde va fi trupul cel mort, acolo se vor aduna vulturii (Mt. 24, 28). În natură lucrul acesta este limpede. Aţi văzut singur cum se adună vulturii la trupurile moarte, pe care le simt de la mare înălţime şi depărtare, încât omul se întreabă plin de mirare prin ce simţ cunosc ei unde se află trupul mort? Oare prin simţul mirosului sau printr-un al şaselea simţ, precum ciocănitoarea, ce ştie fără greş unde se află viermişorul în copac şi tocmai acolo ciocăneşte? Fără îndoială, Hristos vorbeşte aici despre trupul Său mort. Iată, El spune despre vremea viitoare: acolo se vor aduna vulturii. Iar dacă nu S-ar fi gândit la Sine, ar fi vorbit la prezent, ca despre un fenomen obişnuit şi de zi cu zi: acolo se adună vulturii. Dar El vorbeşte despre viitor, fiindcă Se gândeşte la trupul Său şi fiindcă vorbeşte înainte de moartea Sa - aşadar proroceşte. Şi prorocia s-a împlinit. Pe Golgota a atârnat trupul Lui mort. De-a lungul a 19 veacuri, iată că multe mii de închinători se adună an de an la Mormântul Lui de la poalele Golgotei. Aceşti închinători - nu este vorba de turişti - merg la Mormântul Mântuitorului lor dintr-un imbold şi dintr-o nevoie duhovnicească înaltă: să-şi hrănească şi să-şi adape sufletul, la fel cum vulturii se hrănesc cu trupurile moarte. Tocmai adevăraţii închinători ai Mormântului lui Hristos sunt adevăraţii vulturi ai lui Hristos.