Orice duhovnic, indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau chiar şi sărăcia morală, este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta, al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumnezeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atârnare de omul care-L reprezintă pe Dumnezeu. Prin glasul slugii Sale (al preotului), Dumnezeu te iartă, fiindcă tu sub patrafir, în faţa Altarului, lui Dumnezeu te mărturiseşti. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.

Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi?  Aţi cerut de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei, preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi. Ce le găsiţi vină numai lor? Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i! Iată, vă spun că tot poporul este răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu!

Poporul îşi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită. Repet: Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i! Numai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor, că nu ştii în calea cărui mare dar de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă şi ai să dai seama. Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni! Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta (se întreabă proorocul):„Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptura cutrup şi suflet? Şi această făptură întrunită (unitatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea? Odrasle pentru Dumnezeu! (Maleahi 2,15).

Aceasta e pretenţia lui Dumnezeu de la căsătorie şi după atare roade tânjiţi şi voi, băgând însă vină roadelor pe care le-aţi dat (copiilor voştri - preoţii). Tămăduirea slăbănogiei neamului de aici începe! Asta i-ar fi iertarea!

(Părintele Arsenie Boca, Omul zidire de mare preț, Editura Credința strămoșească, p. 85-86)