Toţi avem defecte. Daţi-ne un sfat, ce să facem cu defectele celuilalt. Să le suportăm sau să încercăm să le transformăm în calităţi? În general, care variantă este de preferat?

Nici, nici. Calităţile celuilalt trebuie puse alături de păcatele şi de greşelile noastre în doi desagi în faţă, iar greşelile celuilalt şi calităţile noastre în alţi doi desagi, în spate. În felul acesta nu vom vedea în faţa noastră decât calităţile celuilalt şi defectele noastre. În spate vom avea calităţile noastre (căci este bine să nu le cunoaştem prea mult) şi defectele celuilalt*. Pentru că noi trebuie să ne îngrijim mai întâi să scoatem bârna din ochiul nostru şi apoi paiul din ochiul aproapelui nostru.

Dacă vrei să faci o transformare în prietenul tău, în aproapele tău, acest lucru presupune o diplomaţie foarte complicată, pentru că acest lucru trebuie să fie insesizabil. Dacă devine sesizabil, nu se ştie cum reacţionează celălalt şi poate să nu iasă bine.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 37)

*În sensul de a ști că ele există, dar de a nu le da prea multă atenție. Nu pentru a te amăgi, ci pentru că nimeni nu este perfect. Și dacă te uiți prea mult la defectele celuilalt, nu-i mai vezi calitățile.