Sfinţii Părinţi ne spun că, după cum nu putem opri vântul, la fel nu putem opri nici gândurile care ne vin. Gândurile rele care ne pot veni pot fi pentru orice păcat posibil, însă vicleanul diavol încearcă să ne câştige încrederea şi prin aparente gânduri bune, care de fapt ne pot duce într-o direcţie greşită. Asemenea înşelări le putem evita cultivându-ne smerenia, care ne face să ne dăm seama de greşelile pe care le facem. Gândurile care-l luptă adesea pe om, sunt cele de desfrâu şi de mândrie, apoi cele de întristare, iar la unii pot veni şi gânduri de hulă. Sfinţii Părinţi ne spun că dacă ne rugăm şi ne vin gânduri de hulă la adresa lui Dumnezeu, sau a altor sfinţi, nici să nu le luăm în seamă, căci nu de la noi sunt acestea, ci de la vrăjmaşul, care vrea să ne tulbure. Pentru celelalte feluri de gânduri, care vin asupra noastră, avem două posibilităţi: sau să ne luptăm cu ele, sau să fugim de ele.

Cum ne putem lupta cu gândurile? De exemplu, dacă ne vin gânduri de desfrânare, ne putem lupta cu ele gândindu-ne cât de urât poate să miroasă un om, cât de repede trece fapta păcatului, şi faptul că după ce am săvârşit păcatul nici nu ne-am săturat, pofta reîntorcându-se repede la noi. Ba mai şi rămânem cu un gust amar de pe urma păcatului. 

Cum putem fugi de asemenea gânduri? Cu rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, pe care o putem spune în orice caz, iar când suntem așa de tulburaţi, încât nici nu ne putem ruga, schimbându-o cu altceva. Putem da drumul la un film cuminte, să ne găsim ceva de făcut, să vorbim cu cineva, orice altceva, doar să ne distragem atenţia de la gândurile necurate. Dacă nu putem să ne rugăm, atunci putem face orice altceva, până ne trece fierbinţeala războiului, apoi vom fi fericiţi că nu am dat curs gândului pătimaş, şi poate am luat şi o cunună.

(Singhel Ioan Buliga, Provocările creștinului ortodox în zilele de astăzi, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 305-307)