Locul și timpul săvârșirii Tainei Sfântului Maslu

După structura pe care o are slujba în cărțile de cult, această lucrare sfințitoare și tămăduitoare este destinată a se săvârși persoanelor particulare, dar și obștii creștine care are trebuință de vindecare. În acest sens, povățuirile din cartea de cult numită Molitfelnic arată că Sfânta Taină a Maslului se săvârșește fie în Biserică, fie la casa celui bolnav, de către preoții solicitați. În ceea ce priveşte timpul, săvârşirea lui nu e legată de zile sau soroace anumite (fixe), ci se face oricând e nevoie. 

Taina Sfântului Maslu este una dintre cele mai solicitate și frecventate slujbe săvârșite în Biserica Ortodoxă. Acest lucru se datorează faptului că prin această sfântă slujbă ne rugăm pentru tămăduirea de boală a tuturor celor care sunt în suferință trupească și sufletească. Și cum boala este o realitate care ne înconjoară la tot pasul, este firesc ca dorința de însănătoșire să fie tot mai puternică în oameni, alergarea la mijloacele de vindecare, cât mai grabnică, iar nădejdea în mila și ajutorul lui Dumnezeu, tot mai mare.

După structura pe care o are slujba în cărțile de cult, această lucrare sfințitoare și tămăduitoare este destinată a se săvârși persoanelor particulare, dar și obștii creștine care are trebuință de vindecare. În acest sens, povățuirile din cartea de cult numită Molitfelnic arată că Sfânta Taină a Maslului se săvârșește fie în Biserică, fie la casa celui bolnav, de către preoții solicitați, folosindu-se materia indicată pentru o asemenea lucrare sfințitoare: un vas cu făină, o candelă cu untdelemn curat și șapte bețișoare pentru ungere.

Cât priveşte timpul, săvârşirea lui nu e legată de zile sau soroace anumite (fixe), ci se face oricând e nevoie. Se obişnuieşte, însă, să se facă mai ales în zilele de luni, miercuri şi vineri, şi de preferinţă în timpul posturilor de peste an. În unele biserici de oraşe, la catedrale şi în mănăstiri, se face Maslu de obşte mai ales în Sfânta şi Marea Miercuri (în Săptămâna Patimilor), în amintirea ungerii Mântuitorului cu mir de către femeia cea păcătoasă (Luca 7, 37-38). Se face, de asemenea, Sfântul Maslu pentru cei sănătoşi şi Joi sau Vineri din Săptămâna Patimilor, iar pe alocuri chiar în Marea Sâmbătă, înaintea Ceasurilor (sau a Liturghiei), în amintirea ungerii trupului Mântuitorului cu miresme de către mironosiţele femei. În Bucovina se obișnuiește a se face Maslu în Joia Săptămânii Patimilor, în loc de „spălarea picioarelor” care se face prin mănăstiri, iar în unele locuri din Biserica Greciei se obişnuieşte să se facă Maslu şi în ziua Sfântului lacob, fratele Domnului (23 octombrie).

În ceea ce priveşte timpul din zi de săvârșire a Tainei Sfântului Maslu, se indică dimineaţa, cum se făcea de regulă pretutindeni. În ultimul timp se obişnuieşte pe alocuri să se facă Maslu de obşte şi după-amiază spre seară, când credincioşii sunt mai liberi (mai ales la oraşe) şi pot lua parte la slujbă.

După cum arată conținutul și formula de administrare a acestei Taine, ea se oficiază pentru toți bolnavii de boală trupească și sufletească și oricând socotește cel bolnav sau familia lui că este necesar să fie chemați preoții Bisericii pentru oficierea acestei Sfinte Taine. Așadar, această slujbă nu se oficiază numai pentru o categorie de boală și nu numai într-o fază foarte avansată sau pe patul de moarte, cum se întâmplă de foarte multe ori sau cum s-a creat concepția și practica de a-i chema pe preoți doar atunci când nu mai este nimic de făcut din punct de vedere medical pentru cel bolnav.

(Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, volumul II, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2001, pp. 405-406)

De la același autor

Ultimele din categorie