Logodna începe cu binecuvântarea mică, semn că legătura tinerilor se face în numele și cu puterea lui Dumnezeu. Din conținutul ecteniei mari se vede că legătura conjugală este binecuvântată prin rugăciuni ale Bisericii. Prin cele două rugăciuni de binecuvântare a însoțirii celor doi, ce se citesc după ectenie, se cere harul lui Dumnezeu și ne este înfățișat modelul legăturii sufletești dintre soți, care este unirea lui Hristos cu Biserica.

Urmează ritualul binecuvântării și punerii inelelor, actul central al slujbei Logodnei, ce simbolizează iubirea și fidelitatea veșnică, iar predarea reciprocă a acestora este declararea faptului că cei logodiți își vor păstra fidelitatea căsătoriei până la sfârșitul vieții. Preotul îi însemnează la frunte în chipul crucii, de trei ori, rostind de fiecare dată formula: „Se logodește robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N)...”. Același lucru îl face și pentru mireasă, chemând-o și pe ea pe nume, ca să arate egalitatea lor personală și libertatea fiecăruia în săvârșirea acestui act, precum și faptul că ei sunt legați toată viața, în numele Sfintei Treimi. Însemnarea la frunte de către preot în chipul crucii cu inelele redă semnificația puterii spirituale a Crucii pentru întărirea unității lor sufletești, iar punerea și schimbarea lor de către nași arată că învoirea lor reciprocă se face cu acceptul părinților și al rudelor.

Înțelegerea sensului inelelor este redat prin ultima rugăciune a slujbei, prin care inelul este simbolul făgăduinței lui Dumnezeu către om și semnul logodirii omului cu Dumnezeu, Care și-a ales Biserica dintre neamuri și Și-a logodit-o, fecioară curată, așa cum își alege mirele mireasa.

Acesta este sensul logodnei creștine: reintegrarea celor doi în credință, în înțelegere, în adevăr și în dragoste, în și prin Hristos. Actul divin al binecuvântării logodnei este însoțit și de un dar dumnezeiesc, pe care rugăciunea îl solicită: „Fie ca îngerul Domnului să meargă înaintea lor în toate zilele vieții lor”, așa cum a ocrotit și a îndrumat pe toți aleșii Săi, din neam în neam. 

(Pr. Dr. Vasile Gavrilă, Cununia – viață întru Împărăție, Editura Fundația Tradiția Românească, București, 2004, pp. 53-57)